Ştiri locale

Șefa secției de Psihiatrie Infantilă din Sfântu Gheorghe: „De multe ori problema nu este neapărat la copii. Părintele proiectează întreaga vină asupra lor”

Tot mai mulți copii de vârste mici se confruntă cu tulburări psihice, precum cele de adaptare, de atenție (ADHD), tulburări de spectru autist, probleme de învățare, vorbire și limbaj, dezvoltă ticuri, au frici sau fobii, trec prin stres și depresii la fel ca adulții, iar pandemia a accentuat o parte dintre aceste afecțiuni.

Șefa secției de Psihiatrie Infantilă a Spitalului Județean din Sfântu Gheorghe, medicul specialist Andreea Salan a vorbit într-o conferință de presă despre cazurile care ajung din ce în ce mai des în atenția medicilor, dar și despre semnele pe care părinții trebuie să le urmărească pentru a ști când trebuie să îl ducă pe cel mic la un control.

Publicitate

„Lucrăm nu neapărat cu copiii, cât cu familiile lor. Cred că este specific specialității noastre faptul că de multe ori problema nu este neapărat la copil, dar părintele cere ajutorul și proiectează întreaga vină a unei simptomatologii asupra copilului. Atunci este nevoie să o luăm de jos și să mediem în primul rând relații, să reconstruim acel suport pe care îl constituie familia în procesul terapeutic”, explică medicul.

„Poți evalua gândirea unui copil doar jucându-te cu el”

Cele mai importante semne pe care părinții trebuie să le urmărească la copiii lor încă de la vârste fragede sunt dezvoltarea cognitivă, socializarea, dezvoltarea motorie, a limbajului și autoîngrijirea. Aceștia sunt primii care trebuie să observe dacă cel mic are schimbări de comportament, dacă este interesat de mediul și de persoanele din jur, și să urmărească felul în care acesta comunică și interacționează.

În cabinetul medicului specialist evaluarea se face prin joacă, astfel încât copilul să se simtă în largul lui. 

„Facem frecvent acest lucru: stăm pe jos, pe birou sau sub pat, de multe ori, încercăm să consultăm în așa fel încât copilului să îi fie bine (…) Avem 5 domenii în dezvoltarea cognitivă a copilului mic, pe care le evaluăm și noi și testele pe care le folosim. De asta ne jucăm cu copiii pe jos, pentru că nu poți evalua gândirea unui copil decât jucându-te cu el. Urmărim dezvoltarea motorie, în momentul în care prinde, apucă obiecte, avem repere, de asta contactul cu copilul este atât de important. Îl vezi efectiv cum apucă un creion, cum bate o tobă, cum își pune jucăriile la loc, sau cum piaptănă păpușa” a explicat dr. Andreea Salan.

„Limbajul este foarte important, trebuie să îi urmărim cum ne cer ceva”

Dezvoltarea limbajului și socializarea sunt extrem de importante, însă șefa secției de Psihiatrie Infantilă subliniază că nu atât comunicarea verbală, la vârste mici, cât limbajul non-verbal este cel mai important, lucru pe care mulți părinți îl înțeleg greșit.

„Toată lumea înțelege că trebuie să vorbească copilul. Îi liniștesc pe părinți: faptul că el nu are cuvintele achiziționate, că nu știe să spună mașinuță sau tractor, nu are importanță. Dacă există relaționare, contact vizual, eu pot să vă transmit că vreau să ieșiți din încăpere arătându-vă ușa, și veți înțelege prin limbaj non-verbal. Lipsa acestui limbaj ar trebui să îngrijoreze, oarecum, familia. Trebuie să îi urmărim cum ne cer ceva: dacă se urcă pe scaun și își iau singuri jucăria pentru că nu observă că suntem acolo și că am putea să îi ajutăm, pentru mine este un lucru care mă îngrijorează. Orice copil vine și îți arată că vrea ceva, dar dacă își ia scăunelul, și de pe scaun se urcă pe măsuță, și nu înțelege, nu îl interesează că mama lui este acolo, deja este un semn de alarmă, un semn de întrebare. Această lipsă de comunicare este unul dintre reperele pe care le căutăm”, subliniază medicul care atrage atenția că un astfel de comportament ar putea indica o tulburare de spectru autist.

Cu toate acestea, lipsa apetitului pentru joacă sau socializare nu trebuie să însemne neapărat că cel mic are această afecțiune. 

„Vedem 3-4 pacienți pe săptămână cu o patologie pe care o numim astăzi autistic like. Nu toți copiii sunt autiști așa cum sunt ei diagnosticați de multe ori, patologia este poate mai ușoară, dar există trăsături de dezvoltare de tip autist, de multe ori suprapuse unor microsechelarități neurologice. Asta face și intervenția oarecum mai ușoară, și prognosticul este mai bun pentru această familie de copil cu sindrom autistic like (…) De multe ori consultăm în parc, pentru că unii copii nu vor să intre în cabinet. Este important să vedem, pentru că nu e totuna dacă un copil imită jocul celorlalți sau este înglobat în această activitate. Părintele trebuie să vină la noi în momentul în care are un semn de întrebare”, a mai spus medicul.

Și iritabilitatea, care în unele cazuri se poate transforma dintr-un plâns excesiv în agresivitate sau chiar autovătămare, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru părinți că minorul poate avea o tulburare de comportament.

„O altă problemă cu care ne confruntăm: unii copii sunt crescuți de bunici, care sunt mult mai permisivi, mai îngăduitori, nu prea impun reguli. În absența regulilor și a interdicțiilor copilul este foarte ok, doar atunci când vii și îi spui să nu facă ceva apare reacția lui emoțională, disproporționată față de ce știm că au copiii de obicei (…) Întâlnim frecvent ADHD, acele tulburări hiperkinetice, după unii subdiagnosticate, pentru că unii spun că e copilul obraznic, sau că nu a beneficiat de o creștere adecvată, alteori sunt supradiagnosticate pentru că este mai ușor să spui că are ADHD decât să accepți că există niște carențe educaționale”, spune dr. Andreea Salan.

„Depresiile, psihozele și tulburările psihotice severe la copiii de 10-12 ani erau o excepție. Acum le întâlnim aproape zilnic” 

Nu sunt de neglijat nici tulburările de instinct alimentar, care pot duce la anorexie sau bulimie, și care cel mai des sunt cauzate de probleme de adaptare pe care copilul poate să le aibă. Restricțiile impuse odată cu apariția pandemiei, „ruperea” adolescenților de anturaj, lipsa socializării și izolarea acestora în mediul online, au dus la o creștere semnificativă a tulburărilor severe de instinct alimentar.

„Insist și subliniez faptul că această tulburare de adaptare exista dintotdeauna, și poate că acest ultim an cu greutățile lui a accentuat acest tip de patologie. Dar nu tulburarea de adaptare aduce dificultatea unui caz, ci faptul că se transformă repede dintr-o patologie ușoară într-una severă. Pe fondul ei am întâlnit cele mai multe cazuri de tulburări de instinct alimentar în acest an. În ultimele luni am avut 10-15 cazuri de mare severitate, toate îmbrăcând cam același aspect. În plus, cred că e important de spus că deja de la vârste de 10-12 ani întâlnim patologia adultului. Era oarecum o excepție să avem depresii, psihoze și tulburări psihotice severe la copiii din această grupă de vârstă. Asta întâlnim aproape în fiecare zi: arată ca un adult, gândește ca un adult, se poartă ca un adult, simptomele sunt la fel”, a explicat medicul.

De cele mai multe ori, tulburările psihice identificate în rândul adulților îşi au originea încă din copilărie, în special din perioada adolescenței. Evaluarea copilului de către un medic specialist în psihiatrie pediatrică poate duce la identificarea din timp a unor afecțiuni care pot fi tratate.

Secția de Psihiatrie infantilă a Spitalului Județean din Sfântu Gheorghe tratează în fiecare an aproximativ 1.200 de minori cu diferite tulburări precum cele de spectru autist, alimentare, sau de adaptare. Numărul internărilor este între 200 și 300 pe an, iar lunar sunt preluate aproximativ 20 de cazuri noi.

(Ioana Ardeleanu)

Publicitate
banner we radio