Pe 24 Iunie, de Sânziene, se sărbătoreşte Ziua Universală a Iei
La 24 iunie, în fiecare an, este sărbătorită Ziua Universală a Iei. Comunitatea online „La Blouse Roumaine”, fondată de Andreea Tănăsescu, a înaintat la 21 ianuarie 2013 iniţiativa ca iei să îi fie dedicată o zi din an. Prima Zi Universală a Iei a fost organizată în acelaşi an, odată cu sărbătoarea de Sânziene, de către comunitatea „La Blouse Roumaine”.
Cămaşa, în cadrul portului femeiesc tradiţional românesc, a reprezentat întotdeauna piesa principală, care prin ornamentică, prin calitatea materialelor şi a execuţiei, punea în evidenţă statutul social-economic şi personalitatea purtătoarei. Numită local ie, cămeşe, spăcel, ciupag etc., ea a intrat în conştiinţa publică cu prima denominaţie, devenită generică.
Ziua Universală a Iei a devenit în timp un eveniment global, fiind sărbătorită în peste 100 de oraşe, din 50 de ţări din întreaga lume. În 2015, primarul Washington D.C., Muriel Bowser, a proclamat ziua de 24 iunie drept Ziua Universală a Iei în acest oraş, în urma eforturilor comune ale Ambasadei României la Washington şi ale comunităţii româneşti din capitala americană.
Şi în 2018, în întreaga ţară sunt organizate numeroase evenimente ce au în centru lor ia, una dintre cele mai importante moşteniri naţionale şi culturale ale României. Între acestea amintim: Ziua Universală a IEI 2018, organizat de comunitatea online Semne Cusute şi Muzeul Astra, în perioada 22-24 iunie, la Muzeul Astra din Sibiu; cea de-a treia ediţie a Zilei iei la Muzeul Satului Vâlcean; Sărbătoarea Iei şi a Portului Popular ediţia a II-a, comuna Sadu, judeţul Sibiu; ateliere şi expoziţii tematice, spectacol de muzică populară şi concert de fanfară, la Hanul Greweln, municipiul Mediaş, judeţul Sibiu; a treia ediţie a Festivalului “RomânIA Autentică”, are loc simultan, la Hobiţa în judeţul Gorj, la Iaşi, la Palatul Culturii, şi la Braşov, în Piaţa Sfatului, în zilele de 23 şi 24 iunie; tradiţionala Horă a Iilor, în cadrul Festivalului Naţional “Sărbătoarea iilor”, ce se desfăşoară la Cezieni, judeţul Olt, în perioada 1-24 iunie.
În străinătate, Ziua Universală a Iei este marcată la Ljubljana, Slovenia, prin expoziţia cu acelaşi nume care se deschide la Muzeul de Etnografie al Sloveniei (13-29 iunie), la iniţiativa Ambasadei României în Republica Slovenia. Evenimentul marchează atât Centenarul României Moderne, cât şi Anul European al Patrimoniului.
De asemenea, la Roma, Italia, Institutul Cultural Român prin Accademia di Romania in Roma, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, Primăria Municipiului Bucureşti prin creart – Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie şi Ambasada României în Republica Italiană, în parteneriat cu Bibliotecile Romei, Asociaţia Culturală Româno-Italiană PROPATRIA din Roma şi Liga Studenţilor Români din Străinătate – Filiala Italia, organizează o serie de evenimente menite a celebra Centenarul Marii Uniri şi Ziua Universală a Iei 2018. Evenimentele „Ateliere meşteşugăreşti susţinute de meşteri populari”, expoziţia „Feminitate şi împodobire” şi concertul susţinut de Orchestra Naţională „Valahia” din Bucureşti, dirijor Marius Zorilă, solista Lavinia Goste, se află sub patronajul Primăriei Oraşului Roma, notează www.icr.ro.
Costumul tradiţional femeiesc este format din ie, poale, fotă, catrinţă sau maramă. Ia este bluza femeiască, confecţionată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic şi care se distinge, în funcţie de regiune, atât prin motive cât şi prin tehnicile de decorare, transmise de la o generaţie la alta, fapt care a conservat tradiţia, bunul gust şi unicitatea de la o generaţie la alta. Croiul iei, simplu, a fost acelaşi din cele mai vechi timpuri, fiind folosit şi astăzi, potrivit volumului „Cusături româneşti” de Aurelia Doagă.
Culorile folosite la broderie erau în două – trei nuanţe cromatice, de regulă, dar se broda şi cu o singură culoare, de obicei negru. La acestea se adăugau, după specificul zonelor, culori pastelate, fire metalice, flori, fluturi şi mărgele. Iile cusute arătau, totodată, statutul femeii. Astfel, cele căsătorite şi cele în vârstă purtau modele de croială modeste şi culori mai temperate. Cele tinere îşi cuseau iile în culori vii pentru a atrage peţitori. Erau cusute ii pentru ceremonia nunţii sau pentru zilele de sărbătoare, bogat împodobite, altele pentru horă, iar altele, cele mai simple, se regăseau în vestimentaţia zilnică. Motivele erau geometrice sau inspirate de natură.
De-a lungul timpului aceasta a suferit o serie de transformări, dar şi-a păstrat în linii mari forma moştenită, simplă, funcţională. Astfel a dobândit unele particularităţi, mai ales în ornamentaţie, care au dus la stabilirea următoarelor tipuri de ii.
Ia cu altiţă, încreţ şi râuri o întâlnim în Oltenia, Muntenia şi Moldova. Se croieşte din patru foi, fără nicio răscroială. Foile se încreţesc la gât cu ajutorul gulerului. Se caracterizează prin prezenţa constantă a unor câmpuri ornamentale: altiţa (porţiunea de broderie orizontală care acoperă umărul, cu o lăţime de 10,5 cm), încreţul (o fâşie ornamentală dispusă transversal, lucrată în alb-crem, care urmează imediat după altiţă), râurile sau rândurile (în număr de trei pornesc din încreţ până jos la mână; acoperă drept sau în diagonală-Moldova, mâneca). Jos la mână, ia prezintă bantă sau mânecă largă. Ca puncte de cusătură se folosesc: cruci, tighele, punctul bătrânesc, brăduţii (Argeş, Vlaşca), butucul (Buzău, Rm. Sărat), punctul în „scăriţă pe dos” (Olt, Vâlcea), brânelul, obinzeli etc. Ia cu altiţă, încreţ şi râuri se poartă cu fotă, vâlnic, zăvelci, catrinţe.
Specifică Hunedoarei şi Banatului este ia cu „tablă” – ornamentul principal – plasat pe toată mâneca, de la umăr până jos la „fodor” (volan). Ia nu are altiţă. Tabla de Banat porneşte de sus de pe umăr până deasupra cotului. Motivul ornamental este punctul geometric. Punctul specific Hunedoarei este „aţeşte”, iar al Banatului, punctul „nemţoanelor” şi „tăietura”, notează volumul amintit mai sus. Cămaşa de Hunedoara se poartă cu catrinţe negre, iar cea de Banat cu catrinţă şi ”opreg” (bucată îngustă dreptunghiulară cu franjuri, aşezată în spate).
Ia cu şire şi umeraş este întâlnită în sudul Transilvaniei, respectiv în Sibiu, Orăştie, Valea Jiului, Făgăraş. Ornamentele în formă de şire care pornesc din umăr sunt acoperite transversal de o fâşie îngustă ornamentală, care acoperă umărul, denumită umeraş. Cămaşa mai prezintă ornamentul numit „ciocănele”, care este dispus vertical în formă de panglică, printre care sunt cusute motive florale şi geometrice. Această ie se poartă cu două catrinţe dreptunghiulare, aşezate în faţă şi în spate. În zona Făgăraşului, de la brâu în jos, se poartă piesa roşie numită „păstură” (şorţ).
Cămaşa cu „pui peste cot” este întâlnită în zona Munţilor Apuseni, zonele Bistriţa-Năsăud, Valea Gurghiului. Ornamentul principal „puii peste cot” se plasează peste cot, orizontal. Ca puncte de cusătură specifice se folosesc punctul peste fire, guriţa păpuşii. Ia se poartă cu catrinţe specifice Transilvaniei.
Cămaşa cu platcă se întâlneşte în Maramureş şi Bihor şi al cărei croi se desprinde de tipul croiului amintit mai sus. Ea are o platcă mare, pătrată. Ornamentul principal este cel geometric, care se distribuie pe platcă. Punctele de cusătură specifice sunt punctele peste fire, zbârciog nemţesc, şi o serie de tighele perfecte. Caracteristic cămăşii de Oaş este şi cromatica vie, ce a suferit influenţa costumului popoarelor vecine.
Cămaşa pătrată la gât se abate de la croiul cămăşii româneşti şi o găsim în Maramureş. Ea se croieşte din două foi (faţă şi spate) şi se răscroieşte la gât în formă pătrată. Specifice sunt mânecile largi care se încreţesc la umăr şi jos la mână cu creţuri de o mare valoare artistică. Ornamentarea cămăşii se face cu motive simple, geometrice şi florale. Ca puncte specifice de cusătură se folosesc punctul înaintea acului pe care se bazează creţurile, tăietura (fereşti), nemţoanele. Cămaşa se poartă cu cele două „zadii” aşezate în spate, acestea fiind ornamentate cu dungi late în portocaliu, roşu, violet, pe fond negru.
De-a lungul timpului, fineţea materialelor folosite, armonia cromatică, dar şi croiul pieselor de port românesc, ţesute, croite şi brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta şi Maria, dar şi de aristocraţia feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.
Pe de altă parte, ia a atras atenţia artiştilor, fiind imortalizată de pictorul francez Henri Matisse în mai multe tablouri, cel mai cunoscut fiind „La blouse roumaine” (1940) expus la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris. Un alt pictor român de origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal, a imortalizat-o pe Maria Rosetti, în „România revoluţionară”, purtând atât ie, cât şi năframă. Ia apare şi în tablourile semnate de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiaţă ş.a.
Ia este, în acelaşi timp, sursă de inspiraţie pentru creaţia vestimentară a unor celebri designeri precum Yves Saint Laurent, care a creat, în 1981, o întreagă colecţie intitulată „La blouse roumaine”, urmat de Jean Paul Gaultier, Kenzo sau Tom Ford. Printre designerii români care s-au inspirat din portul tradiţional românesc se numără Adrian Oianu, Dorin Negrău, Corina Vlădescu, Ingrid Vlasov ş.a.
Loading ...