Ştiri locale

„Stropitul” fetelor în a doua zi de Paște

Se ştie că nicio sărbătoare mare nu este lipsită de tradiții și obiceiuri. De Paște, obiceiurile cunoscute din moși strămoși, sunt păstrate și azi de oameni, mai ales la sat. În a doua zi de Paște, mai ales la catolici, „udatul” sau „stropitul” fetelor este tradiția simbolică a acestei sărbători, încă păstrată în multe zone din Transilvania.

Potrivit tradiției, în această zi, băieţii pleacă la udat femeile din familie şi din vecini, iar ele trebuie să îi cinstească cu băutură şi daruri. De asemenea, tradiţia spune că nici unei fete nu îi va merge bine în acel an dacă nu este stropită. Dacă primesc „udătorii”, vor rămâne frumoase tot anul.

În zilele noastre, bărbaţii obişnuiesc să ude doamnele şi domnişoare cu parfum, dar nu întotdeauna a fost aşa. În trecut, stropitul se făcea cu apă proaspătă din fântână.

Gătite frumos și atent încă de dimineață, fiecare fată așteaptă udătorii să-i treacă pragul casei. Feciorii cutreieră casele unde locuiesc fete și udă fiecare floare care le iese în cale pentru ca aceasta să nu ofilească.

La sat, înainte de a ajunge la casele fetelor, băieții se adună în grupuri mari, stabilesc la ce fete să meargă „la udat”, dar nu uită nici de parfumuri, nici de costumele populare pe care le poartă. Se spune că flăcăii trebuie să fie atenți la hainele pe care le îmbracă, dar și la versurile pe care unii le rostesc la intrarea în casă, deoarece în locuințele unde vor merge, se află posibila viitoare soție. La final, udătorii sunt răsplătiți cu cozonac, ouă roșii, prăjituri și vin.

Povestea acestui obicei

Se spune că, într-o zi, o fată creştină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere şi au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creştină i-a explicat celeilalte despre credinţa în Dumnezeu, despre binele creştin şi a îndemnat-o să se creştineze.

Păgâna i-a replicat că se creştinează numai dacă îi dovedeşte existenţa lui Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roşu: „Atunci voi crede, când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roşii”. Minunea s-a înfăptuit şi cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători le-au văzut şi le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat, de Paşte.

Obiceiul „udatului” este preluat în Ardeal de la comunitatea maghiară, dar se practică şi în Banat sau în Bucovina.

Publicitate
banner we radio