Ştiri locale

O capelă va fi construită în curtea Spitalului Județean Sfântu Gheorghe

O capelă ecumenică, unde pacienții și aparținătorii lor se vor putea retrage pentru rugăciune și vindecare sufletească, va fi construită în curtea Spitalului Județean „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, aici urmând să aibă loc inclusiv slujbe religioase.

Lăcașul de cult va fi amplasat în părculețul din spatele clădirii principale a spitalului, unde în prezent se află zona administrativă, iar managerul unității medicale, András-Nagy Róbert, spune că pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie găsit un nou spațiu pentru birouri.  

Publicitate

Cu toate acestea, va mai dura câțiva ani până când proiectul va prinde contur iar visul va deveni realitate, prioritate având lucrările de reabilitare și modernizare a infrastructurii medicale și administrative.

„Este un proiect despre care discutăm cam de 15 ani. La sfârșitul anului 2019 a fost o ședință de lucru iar una dintre culte a venit cu această idee, să facem un spațiu spiritual unde aparținătorii saupacienții să se poată reculege dacă simt această nevoie, ne gândim la o clădire multifuncțională. Ideea pe care vrem să o punem în practică este să existe o construcție care să dea posibilitatea cultelor să-și țină slujbele religioase, iar pe lângă asta, să fie și un spațiu în care chiar dacă nu vrei să participi la o slujbă, tu ca aparținător, să ai un loc unde să fii singur cu gândurile tale. Sunt mai multe etape de parcurs, în primul rând trebuie să fie aprobat Planul Urbanistic Zonal, în cadrul căruia a fost prevăzut locul unde să fie amplasată capela, respectiv în părculețul din spatele clădirii principale a spitalului, iar apoi urmează studiul de fezabilitate”, ne-a explicat managerul spitalului.

Grădina interioară a spitalului, reamenajată după ideea unei studente din Târgu Mureș

Totul a fost gândit până la cel mai mic detaliu: de la locul unde va fi construită capela, și până la grădina cu aleile care vor străbate curtea interioară a spitalului, astfel încât să le creeze o stare de liniște sufletească celor care își vor petrece puțin timp în această zonă.

„Când se va încheia tot șantierul din spital vom reamenaja grădina interioară. Avem deja un concept, realizat de o studentă care a terminat Peisagistica la Târgu Mureș, iar lucrarea de diplomă a făcut-o din reamenajarea parcurilor interioare din spitale. Am vorbit despre unde va fi Urgența când va fi făcută extinderea, iar vizavi de Urgență va fi un părculeț unde aparținătorii pacienților vor putea să aștepte, dacă vor, iar dacă nu, vor putea intra pe un set de alei în părculețul acesta – alei care vor fi legate de clădirea de culte. Vrem să facem studiile de fezabilitate cât mai repede, dar existența acestei clădiri este legată de găsirea unei soluții pentru zonele administrative, pentru birouri, pentru că în locul unde ne-am gândit să fie construită această clădire, în prezent se află contabilitatea, logistica, și o parte din serviciul tehnic. Construim de la zero, deci trebuie demolată clădirea inițială și construită una nouă, așa că trebuie să construim și o nouă clădire de birouri. Dar în primul rând trebuie să punem la punct tot ceea ce înseamnă infrastructură medicală, după aceea ne apucăm de infrastructura administrativă, și apoi de restul”, ne-a mai explicat managerul spitalului.

András-Nagy Róbert speră că studiul de fezabilitate va putea fi realizat până în anul 2023, însă spune că execuția în sine a proiectului va mai dura câțiva ani. Până atunci, pacienții și aparținătorii lor primesc în continuare asistență religioasă în saloanele spitalului, întrucât unitatea medicală a angajat în urmă cu mai mulți ani 4 preoți – câte unul pentru fiecare confesiune (ortodox, catolic, reformat și unitarian), în baza unui protocol din 1995, încheiat între Patriarhia Română și Ministerul Sănătății.

Slujbe religioase în sala de ședințe a spitalului, înainte de pandemie

Conform protocolului, preoții asigură, printre altele, asistența religioasă atât bolnavilor, cât și familiilor acestora, vizitează pacienții cu care poartă discuții duhovnicești, țin slujbe speciale precum cele de spovedanie, de împărtășanie a pacienților aflați pe patul de moarte, de binecuvântare a celor care au decedat, sau botezuri în cazul bebelușilor aflați în pericol de moarte.

În ceea ce privește predicile, înaintea pandemiei acestea se țineau în sala de ședințe din clădirea principală a Spitalului, însă de mai bine de un an au fost sistate pentru prevenirea răspândirii virusului SARS-CoV-2.

„Înainte de apariția pandemiei, pentru că de atunci interacțiunile acestea s-au mai redus, slujbele și întrunirile între credincioși s-au desfășurat în sala de ședințe a spitalului, iar pe lângă asta, preoții angajați ai spitalului se duceau în vizită pe secții la enoriași. Știau că este un pacient ortodox, catolic, reformat, și mergeau să stea de vorbă, făceau inclusiv spovedanie dacă cereau aparținătorii sau pacienții”, ne-a mai spus managerul spitalului.

„Suntem, cred, printre singurele spitale din țară care nu avem o capelă”

Despre necesitatea construirii unei capele ecumenice pentru pacienții Spitalului Județean am vorbit și cu părintele Pozna Lucian, unul dintre cei 4 preoți angajați ai unității medicale, care timp de 10 ani a fost preot paroh în localitatea Dobârlău Vale, iar din 2017 își oferă serviciile spitalului.

Acesta ne-a explicat că pe lângă tratamentul medical pe care bolnavii îl primesc, este nevoie și de o vindecare a sufletului, pentru că mulți dintre aceștia ajung la spital „deznădăjduiți și încărcați de griji și temeri”. 

„Capela este foarte dorită de bolnavii care se internează la noi în spital, dar și de aparținătorii lor, pentru că ei sunt cei care ar dori ca în perioada în care au pe cineva drag în operație, sau într-o situație mai gravă, să stea undeva să se regăsească, un colț liniștit unde să se roage. Lucrul acesta ne lipsește, într-adevăr. Suntem, cred, printre singurele spitale din țară care nu avem o capelă. Trebuie făcută o capelă ecumenică în care să poată sluji toți preoții de orice confesiune, unde să poată să intre orice credincios. Am ajuns la o înțelegere cu conducerea spitalului, s-a făcut o ședință la care au participat episcopii tuturor cultelor, iar Consiliul Județean și-a luat angajamentul că va începe lucrarea”, ne-a spus preotul.

„Rolul preotului în spital este de a vindeca sufletele bolnavilor, de a-i ajuta să înțeleagă că Dumnezeu este mereu aproape de ei”

Potrivit acestuia, asistența religioasă este la fel de importantă pentru vindecarea pacientului, ca tratamentul aplicat de medici, iar mulți bolnavi refuză să intre în operație până când nu sunt vizitați de preot. 

„Omul, când vine la spital, de multe ori este căzut moral, este speriat și are nevoie de un sprijin duhovnicesc, iar rolul preotului este de a încuraja bolnavii, de a-i ajuta să înțeleagă că Dumnezeu este mereu aproape de ei, și de a le vindeca sufletele.Aici intervine și familia, care este foarte importantă, pentru că de multe ori rudele sunt cele care ne anunță să mergem și să ne îngrijim de bolnavul lor. Sunt pacienți care vin și se internează doar pentru o zi – două, sau vin, s-au operat și a doua zi pleacă, dar sunt și pacienți care au anumite suferințe și care se internează anual, sau o dată la 6 luni, iar primul lucru când ajung în spital este să ne sune și să ne anunțe, ca să mergem să le citim, să îi spovedim. Se creează o legătură foarte intensă și cu familia, în sensul că de multe ori, înaintea pandemiei, când mergeam de dimineață la un bolnav veneau și membrii familiei să se spovedească”, ne-a mai spus preotul.

Vindecarea pacientului pleacă din interior și contează foarte mult starea psihică cu care intră într-o operație”

Cu toate acestea, nu oricine acceptă „vindecarea”, sau cel puțin nu de la început. Există și pacienți care abia când ajung pe patul de moarte acceptă să le fie acordat sprijin duhovnicesc.

Preotul spune că momentele de „întoarcere” a pacienților către Dumnezeu, atunci când ajung într-o stare de sănătate precară, sunt extrem de emoționante.

„În vindecarea pacientului totul pleacă din interior și contează foarte mult starea psihică cu care intră într-o operație, starea pe care o are în momentul în care este în spital. Am avut foarte multe cazuri în care bolnavii nu au intrat în operație până când nu s-au împărtășit, dar au fost și cazuri când am mers pe secție, am încercat să intru în vorbă cu un pacient, să îl întreb dacă dorește să se spovedească, să îi citesc, să îi alin suferința, și m-a refuzat categoric. Apoi, după câteva zile, a ajuns să se trezească din punct de vedere sufletesc și să se întoarcă la Dumnezeu, având această încercare a trupului. Oamenii când încă sunt în putere și boala nu i-a doborât sunt mândri și egoiști, dar după 2-3 zile primim apel de la familiile lor că sunt pe moarte. Am avut un astfel de caz cu un pacient care era paralizat, dar care auzea, vedea și înțelegea, iar când m-a revăzut i-au dat lacrimile. Am avut mai multe asemenea cazuri și mă emoționează, pentru că simt că lacrima aceea șterge și spală păcatele, simbolizează întoarcerea, trezirea pacientului din punct de vedere sufletește”, ne-a spus preotul.

Slujbe „de urgență” pentru bebelușii prematuri, care riscă să nu supraviețuiască

Un alt rol al preoților din cadrul spitalului este acela de a le oferi alinare sufletească părinților ai căror bebeluși nou-născuți sunt în pericol de moarte, desfășurând, la nevoie, slujbe de botez pentru ca aceștia din urmă să nu treacă la cele veșnice fără a fi creștinați.

„În cazul în care există bebeluși născuți prematur, care au un risc major de a nu supraviețui, suntem anunțați și săvârșim Sfânta Taină a Botezului direct pe secție. Există o rânduială a botezului de urgență, care se săvârșește la spital, iar dacă bebelușul supraviețuiește, slujba va fi continuată la biserică”, a mai spus părintele Pozna Lucian.

„Se întâmplă să fim chemați și noaptea, dacă pacientul nu rezistă până dimineață, și atunci mergem de urgență”

Pandemia și măsurile stricte pentru prevenirea răspândirii virusului SARS-CoV-2 au schimbat regulile în spitale. Dacă până în urmă cu mai bine de un an, prin secții se putea umbla (aproape) liber, odată cu reorganizarea secțiilor și crearea circuitelor separate pentru ca pacienții Covid-19 și cei suspecți să nu intre în contact cu cei care au alte patologii, acest lucru nu a mai fost posibil.  

Cu toate acestea, preoții sunt printre puținii angajați ai spitalului care au acces neîngrădit la bolnavii aflați sub tratament la Terapie Intensivă, iar în cazurile cele mai grave sunt, uneori, cei care îi ajută să treacă în pace la cele veșnice.

„Întotdeauna ni s-a permis accesul în absolut toate secțiile spitalului,și bineînțeles că și acum, înaceste momente de pandemie, mergem acolo, suntem la Terapie Intensivă Covid și la non-Covid în permanență, atunci când suntem chemați sau când știm că avem un credincios într-o situație mai gravă. Se întâmplă, și nu doar o dată pe săptămână, să fim chemați și noaptea, la ora 02:00 sau 03:00, mergem oricând este nevoie de noi, mai ales dacă aparținătorul ne anunță că pacientul nu va rezista până dimineață, și atunci este o situație de urgență”, a mai spus preotul.  

Mesaj pentru pacienții spitalului, în pragul sărbătorilor pascale

Pentru pacienții pe care sărbătorile pascale îi vor găsi pe patul de spital, și nu în sânul familiei, părintele are un sfat: să se pregătească sufletește și să îmbine postul cu rugăciunea.

„Postul Sfintelor Paști ar trebui să ne purifice și să ne facă mai buni și nu doar în această perioadă, ci în toată perioada vieții noastre. Trebuie să ne pregătim sufletește pentru întâmpinarea mântuitorului nostru Isus Hristos, iar postul să se împletească împreună cu rugăciunea, pentru că postul smerește trupul, iar rugăciunea înalță sufletul către Dumnezeu. Este foarte greu când ajungi la bătrânețe, sau în neputință, când boala te îngenunchează, pentru că de multe ori suntem nepregătiți sufletește. Pregătirea noastră ar trebui să fie o lucrare continuă, ar trebui să apelăm la Dumnezeu întotdeauna, nu doar când avem nevoie, ar trebui  să fim prieteni cu El atâta timp cât suntem în putere, pentru ca atunci când vom avea nevoie să apelăm la ajutorul Lui să nu ne rușinăm, să putem apela cu dragoste și nădejdea că vom primi ajutor”.

(Ioana Ardeleanu)

Publicitate
banner we radio