Dr. Antal Álmos, care s-a vindecat de COVID-19: „Sigur că boala există. (…) Însă populația din România este foarte afectată psihic. Problema este nesiguranța”
După aproape 3 luni de pandemie apar tot mai mulți adepți ai teoriilor conspirației, și tot mai puțini care cred în existența coronavirusului.
Pentru că am primit foarte multe comentarii pe pagina noastră de Facebook, de la persoane convinse că totul nu este altceva decât o încercare a conducătorilor de „a subjuga populația și economia mondială”, am încercat să căutăm răspunsuri la persoane care „au făcut cunoștință” cu virusul atât îmbrăcați în halat de medic, cât și de pe patul de spital, ca pacienți.
Medicul primar obstetrician-ginecolog Antal Álmos a fost la rândul său pacient infectat cu noul coronavirus, și spune că experiența este una traumatizantă, chiar și pentru un cadru medical care cunoaște toate dedesubturile sistemului, și care își pune viața în mâinile colegilor săi.
Într-o discuţie telefonică, medicul ne-a vorbit despre neajunsurile cu care se confruntă sistemul medical din România, cum consideră că este gestionată situația și le-a răspuns celor care cred că pandemia este o invenție a guvernelor.
– Sunt din ce în ce mai mulți oameni care spun că boala nu există, că lumea este platită să stea în spitale și să accepte teste pozitive. Cum le răspundeți?
– Pot să spun că, actualmente, nu se cunoaște situația exactă în România. Sigur că boala există, sigur că virusul există. Cea mai mare problemă, după mine, mai ales în preajma alegerilor vine din partea celor care poartă responsabilitatea pentru protejarea sănătății. Dacă eu iau în considerare și dau credibilitate tuturor cifrelor care apar zilnic, atunci văd două probleme: cei care au gestionat situația în România nu au gestionat bine problema. Dacă într-o zi de duminică, adică atunci când nu se fac teste, apar 320 de cazuri noi înseamnă că cei care gestionează situația nu o gestionează bine, așa că degeaba venim cu prelungirea stării de alertă. (…) Problema e că rolurile sunt inversate și nu medicii conduc. (…) Cealaltă problemă este că populația în acest timp nu beneficiază de servicii garantate de Constituția României, pentru ocrotirea sănătății. Putem vorbi de redeschiderea bisericilor, de reluarea slujbelor, sigur că fiecare are o prioritate, eu înțeleg, dar când populația vede ce se întâmplă la Institutul Oncologic din Cluj, ce se întâmplă la București, ce se întâmplă la Brașov… Noi, prin Ordonanța Ministerului am fost numiți Spital-suport COVID pentru Brașov, care acum are peste 1.000 de cazuri, și atunci Spitalul nostru cum poate să facă față? Cea mai gravă problemă, după mine, este dezorganizarea totalmente a sistemului sanitar. (…) Populația din România, după mine, este foarte afectată din punct de vedere psihic. (…) Problema este nesiguranța, este amenințarea, cifrele cresc. Dacă cifrele sunt reale atunci nu pot să spun altceva decât că cei care trebuie să gestioneze situația, cu toată starea de alertă, nu o fac bine. Asta înseamnă că responsabilii trebuie schimbați. Educația nu se poate schimba în 2 luni, dar organizarea sistemului sanitar s-ar putea face mult mai bine și mai eficient.
– Sunt și persoane care spun că aparținătorii unor pacienți decedați au fost plătiți ca să accepte că decesul a survenit în urma complicațiilor cauzate de COVID-19. Este posibil așa ceva?
– S-a făcut un studiu în Italia, pe cifre mari, care arată că oamenii de orice vârstă, dar în mod special cei peste 60-70 de ani cu diferite comorbidități, statistic ar fi trăit în general aproximativ cu 10 ani mai mult dacă nu ar fi luat virusul, dar starea de sănătate li s-a agravat. 10 ani contează, orice an și orice zi contează. În cazul unui pacient infectat, cordul cedează, este suprasolicitat, chiar dacă avea o boală cronică, sau o boală hepatică, tensiune, obezitate. De aceea trebuie trecut virusul.
– Și totuși, este nevoie ca aparținătorii să fie plătiți pentru a accepta cauza decesului?
– Inclusiv indemnizațiile de concediu, fără contribuție, se plătesc de la stat. Orice boală contagioasă inclusă în grupa A, care este cea mai contagioasă, este considerată și urgență, și practic ești obligat să fii internat. Toți cei care sunt internați în spital primesc o factură, ca anexă a biletului de externare, iar anexa respectivă are și o cifră: cât s-a cheltuit, dar asta nu înseamnă că trebuie să plătească. Este legea asigurărilor sociale, trebuie să conțină și cheltuielile per pacient. Probabil este și o greșeală de comunicare din partea celor care sunt în cauză, nu pot să îmi dau seama.
– Din păcate ați trăit pe pielea dumneavoastră această boală. Cum a fost acea perioada, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic?
– M-a afectat foarte mult, pe termen lung nu știu, dar și depresia, condiția fizică și starea imună, sunt lucruri reale. Sigur, toți oamenii sunt diferiți și ca rezistență și ca ființă. Din fericire sunt și persoane care fac forme ușoare, și sigur, au fost și cazuri mai grave decât cum am fost eu.
– A fost un moment în care v-ați temut pentru viața dumneavoastră, un moment în care v-a fost teamă că nu vă veți mai vedea familia?
– Sigur că da, aș minți dacă aș zice că nu. Până acum, pot să spun că a fost perioada cea mai dificilă din viața mea. Mă bucuram că mergem spre bine, dar acum când văd cifrele și că imediat trece vara… Populația este dezorientată, oamenii trăiesc în tensiune, nu înțeleg ce se întâmplă, iar dacă și comunicarea este agresivă, atunci și răspunsul este agresiv. Ceva nu s-a reușit, iar dacă sunt oameni care se adună și spun că nu este adevărat ce se întâmplă, nu cred că ei sunt principalii vinovați, ci în principal sunt cei care conduc pentru că ei au responsabilitate. Va trece perioada asta și se va trage linie pentru tot, cum ar fi trebuit făcut și ce s-a făcut de fapt.
– Cum vă simțiți acum, după ce v-ați vindecat? V-ați recuperat total?
– Încă nu sunt 100% recuperat dar sunt spre bine și lucrez deja. M-am reîntors la serviciu.
– Vă temeți că ați putea lua din nou boala?
– Am vorbit personal cu dl. profesor Rafila care m-a asigurat că nu mai iau boala, pentru că am imunoglobulină. La Suceava, cu directorul medical nu știu ce s-a întâmplat, dar în cazul meu, am discutat cu foarte mulți, inclusiv cu domnul profesor care mi-a spus să nu îmi fie teamă, cine are imunoglobulină din punct de vedere medical și logic, nu ar trebui să mai facă boala. Mi-e teamă de altele: de răceală de exemplu, dar nu se știe nici cât timp ține apărarea organisumului. Deocamdată, după infecție am imunoglobulina crescută, deci un timp sunt protejat. Cât timp nu se știe…
– S-a vorbit foarte mult despre stigmatizare în perioada asta. De ce credeți că pacienții bolnavi de coronavirus sunt văzuți cu alți ochi decât cei care au orice altă boală?
– Este vorba despre educație sanitară, noi o făceam în școli, în clasa a VI-a: cum să ne spălăm pe mâini, cum să aerisim clasa, aveam în școală asistentă, medic, stomatolog, credeți că acum mai sunt aceste lucruri? Totul vine de la educație. În plus, suntem subiectivi, într-un ziar scrie ceva, în altul scrie altceva, iar cei care nu sunt afectați pot avea un comportament neadecvat. Nu știu dacă stigmatizează, dar teama de boală există.
– Cum vedeți că a fost gestionată situația în aceste luni de pandemie?
– Cea mai mare problemă, din punctul meu de vedere, este că populația ar trebui să beneficieze de serviciile sanitare. Mai ales vârstnicii, care așteptau vara să își poată rezolva problemele sanitare, oftalmologice, dentare. Ar trebui rezolvate, și în toată situația asta tensionată auzim amenințări, că dacă nu se prelungește starea de alertă atunci vor fi și mai mari probleme. Dacă aș fi parlamentar nemulțumit de rezultate aș spune că degeaba prelungesc starea de alertă pentru că nu sunt rezultate. Sistemul este dezorganizat și nu funcționează. Pacienții nu trebuie dispersați la toate spitalele din țară, tocmai pentru siguranța celorlalți. Nu se poate ca într-un spital de provincie, cu circuite strânse, să faci multe lucruri fără să riști. Cred că la final se va trage linia și se va analiza situația, și nu cei care execută ordinele vor fi trași la răspundere, ci cei care le-au dat. Așa cred că este normal. Mi se pare că totul merge foarte neprofesional. Știm că lipsesc epidemiologi cu experiență, dar eu nu pot să percep ca deciziile medicale să fie luate de cineva care nu este medic. Suntem pe 15 iunie și nu știm, am crezut că ne putem planifica vara, se citește pe fețele oamenilor că sunt speriați, derutați, nu știu ce le rezervă viitorul. Nu se poate să trăiești așa. Cea mai dezolantă imagine, dacă analizăm retroactiv, era aceea cu pacienții plimbați cu izoleta și arătați la televizor timp de o lună. Asta a afectat foarte mult populația, dacă vorbim despre stigmatizare, și nu mass-media este vinovată, pentru că ei au publicat ce au primit zilnic. Acum nu se mai vede izoleta la televizor, dar problema este că s-a pornit foarte târziu și nu vedem rezultatele. Eu știu că se lucrează, dar nu în mod eficient, și asta se vede din cifre. Județul vecin Brașov are peste 1.000 de cazuri și este amenințător, noi suntem spital suport. Vin alegerile locale, conducătorii trebuie să spună populației la ce să se aștepte, cum se va rezolva problema, pentru că actualmente oamenii nu văd siguranța actului medical organizat într-un spital mixt.
– Nu putem compara Spitalul Județean din Sfântu Gheorghe cu un spital din Elveția sau Germania, dar s-a investit foarte mult în ultimii ani ca să existe condiții mai mult decât decente și aparatură de ultimă generație. Cu toate acestea, ați simțit că există lipsuri în această perioadă?
– Din nefericire nu putem compara. Problema este cu infrastructura nedezvoltată la nivel local și la nivel de țară. Nu s-au putut nici anul trecut cheltui banii care au fost alocați pentru dezvoltarea infrastructurii, s-au cheltuit pe aparatură. Deci, infrastructural suntem foarte rămași în urmă, și apoi sunt și alte carențe. La noi la spital până ne-am apucat a trebuit să schimbăm tot, de la canalizare și până la rezervorul de apă, tot ce era neschimbat din ultimii 50 de ani. S-au dat bani, dar organizarea, gestionarea, sunt probleme în sensul că sistemul actual de organizare nu funcționează eficient. Trebuie o lege, dar asta nu este o decizie care să se ia în stare de urgență, în stare de alertă sau de la o zi la alta. Sunt foarte mulți medici în Parlament și la Minister, ar trebui regândit sistemul de stat. (…) S-au băgat bani în plus în Sănătate, dar nu ne putem aștepta la rezultate din banii aceștia intrați rapid. Nu știu cum vor funcționa containerele sau urgențele mobile pe timp de iarnă, corturile, nici nu vreau să mă gândesc. (…) Cea mai mare lipsă, actualmente, este infrastructura, iar acum în timp de criză se vede că s-ar putea face lucrurile mult mai bine, dar lucrăm după posibilități…
– Vedem o creștere în ultimele zile a numărului de cazuri. Credeți că în situația în care ar fi ridicate restricțiile ar exista riscul ca spitalul din Sfântu Gheorghe să ajungă în situația celui din Suceava?
– Nu, sincer să fiu. Am învățat din greșelile altora deci nu cred.
– Există și situația de la Târgu Secuiesc, cu cele 6 cadre medicale infectate. Considerați că acolo a fost vorba despre eroare umană, neatenție sau pur și simplu poate fi vorba despre răspândire comunitară?
– Nu pot să știu, pentru asta trebuie să cunoști situația și aș fi iresponsabil să îmi dau cu părerea. Îmi pare foarte rău, pentru că Spitalul Municipal Târgu Secuiesc ne-a ajutat foarte mult, iar acum cazurile ortopedice au revenit la spitalul nostru. Dacă luăm în considerare doar accidentele care sunt urgente și trebuie rezolvate este foarte dificil acum pentru spitalul nostru să le preluăm. Îmi pare rău că s-a întâmplat, dar nu știu cum… Din ce știu de la colegi, ei au făcut triajul, erau pregătiți, în sensul că știau cum este cu această boală, pentru că și dacă nu ești spital COVID sau suport, la un caz neinvestigat care nu are test, trebuie să te comporți ca atare, până nu faci testul pentru că este posibil să fie infectat. Totuși, în județ cifra de 245 este destul de mică, și e îmbucurător. Harghita ne-a ajuns aproape din urmă, sunt focare în comunități, la noi totuși cifra a stagnat, nu sunt cazuri foarte multe. Deranjează puțin situația din Târgu Secuiesc, evoluția, dar a fost destul de bine stăvilită infecția. Cifrele pe țară arată rău, și pentru un parlamentar dă de gândit, ce trebuie să facă în continuare.
(Interviu de Ioana Ardeleanu)
Loading ...
