Ştiri locale

De ce sunt prețurile aproape duble în piaţa agroalimentară din Sfântu Gheorghe

De câțiva ani, prețurile „piperate” practicate de producătorii și comercianții din Piața Agroalimentară din Sfântu Gheorghe sunt subiect de discuție în rândul cumpărătorilor, care se plâng că în Brașov legumele și fructele se vând chiar și la jumătate de preț față de Sfântu Gheorghe.

Recent, și consilierul județean din partea PNL Covasna, Jănel Leaua, a publicat pe pagina personală de Facebook imagini cu prețurile afișate la tarabele din Piața Dacia Brașov, sugerând că acestea sunt mai avantajoase: prețul unui kilogram de „roșii de grădină” este de 3,90 lei; castraveții se vând cu 2,50 lei/kg; vinetele cu 3,50 lei/kg, iar ardeii kapia cu 4,90 lei/kg.

Publicitate

„Am ajuns în Brașov, în piața Dacia! N-am putut să mă abțin să fac niște cumpărături. Am cheltuit 100 de lei și aproape că am umplut portbagajul! De trei ori am cărat sacoșele pline la mașină! Vă recomand!”, a scris consilierul județean.

Mai în glumă, mai în serios, acesta a mai scris că se gândește să organizeze „excursii de shopping”, și că o dată pe săptămână se va deplasa în Brașov cu încă o persoană pentru a face piața, întrucât costul drumului, împărțit la doi, ar ajunge astfel la doar 6 lei.

De ce sunt prețurile aproape duble la Sfântu Gheorghe?

Pentru că mai multe persoane ne-au scris de-a lungul timpului despre acest subiect, am încercat să aflăm care este motivul pentru diferența mare de preț, comparativ cu municipiul Brașov, având în vedere că la Sfântu Gheorghe prețul unui kilogram de roșii, de exemplu, pornește de la 6 lei și poate ajunge chiar și la 12 lei la unii comercianţi, iar ardeii grași costă în jur de 8 lei/kg.

Majoritatea vânzătorilor se feresc să vorbească, însă câteva explicații am primit de la Adriana Cocoveică, producător local cu o experiență de peste 20 de ani, și printre puținii care se pot lăuda că scot la vânzare doar legume cultivate în serele proprii. 

„Bineînțeles, la producători prețurile nu sunt fixe, nu e ca la comercianți, și sunt foarte mulți comercianți în piață. Prețurile lor sunt calculate fix, dar este de înțeles pentru că ei se duc în Brașov, cumpără marfa en-gros, o stochează, o sortează, o așază, de multe ori jumătate din ea o aruncă, și atunci e de înțeles, pentru că și ei muncesc pentru a asigura varietatea de produse. Într-adevăr, în Brașov sunt mult mai ieftine, dar dacă îți calculezi drumul, că te-ai dus până acolo, 50 de lei dus și întors, îți dai seama că ar trebui să vii acasă cu vreo 50 de kg ca să merite drumul, iar tu nu ai nevoie de atât de mult. Asta ar fi o explicație pentru prețurile mari din piață. Producătorii angrosiști care vând la preț mic nu vând aici, ci în Brașov. Dacă vă uitați ce producători sunt în piață, vedeți persoane care de zeci de ani au închiriată aceeași tarabă, vin din sudul țării, din Giurgiu, Târgoviște. Producători locali 100% suntem doar câțiva, ne numărăm pe degetele de la o mână”, ne-a explicat Adriana.

„Avem mereu clienți, deci merită și pentru ei. Omul nemulțumit nu mai vine a doua sau a treia oară”

Deși la taraba familiei sale prețurile sunt printre cele mai ridicate din piață, aproape că nu trece  minut fără ca un client să se oprească și să cumpere câteva legume, semn că, spune ea, oamenii sunt mulțumiți de produse, și astfel, poate că sunt mai dispuși să scoată din buzunar mai mulți bani pentru ceva de calitate, cu care s-au obișnuit.

„Este profitabil în primul rând pentru noi, producătorii locali, piaţa aceasta este avantajoasă, la fel şi pentru producătorii din alte locuri care nu degeaba vin aici să îşi vândă marfa. Nu e adevărat că marfa nu se vinde, dacă cineva nu poate vinde nu e din cauza preţurilor, ci poate că marfa nu e bună. Poate nu e marfa lui, poate azi are un produs şi mâine clientul găseşte alt produs. Omul îşi dă seama că produsul nu are acelaşi gust. Preţurile sunt mai mari, iar pentru noi, faptul că ne putem vinde marfa este un avantaj, ne face să muncim cu spor ştiind că avem pentru ce. Având în vedere că avem mereu clienţi înseamnă că merită şi pentru ei. Omul dacă nu e mulţumit de ceva, nu mai vine a doua, a treia, a şaptea oară. Gustul este reţeta! Dacă faci un produs bun, normal că ceri un preţ mai ridicat. De ce salamul de Sibiu este 100 de lei/kg, iar altele sunt 6 lei/kg? Este o diferenţă”, explică producătoarea.

Condițiile din piață duc la stricarea legumelor și fructelor

O altă explicație pentru prețurile mai ridicate este faptul că marfa se perisează mai ușor, comercianții neavând unde să o depoziteze, așa încât de multe ori legumele și fructele ajung la gunoi. De vină sunt și condițiile din piață: căldura prea mare vara, lipsa unui sistem de climatizare funcțional, respectiv gerul de pe durata iernii, toate ducând la alterarea produselor.

„Cei care şi-au cumpărat marfa pe o zi, două sau trei n-au unde să o depoziteze și li se strică pe tarabă. E de înțeles că e mai scump ca în Braşov, mai ales că marfa care stă de dimineaţa până seara pe tarabă scade foarte mult în greutate, se deshidratează. De exemplu, pe nicio masă de comerciant nu este varză, pentru că se deshidratează foarte repede, dacă azi cântăreşte 2kg, mâine are 1,5 kg fiindcă e foarte cald. Niciun comerciant nu riscă, pentru că pierde la preţ, și sunt şi alte produse care dacă nu se deshidratează, se strică. În afară de calitatea mărfii, în piaţa asta ar fi bine dacă cineva s-ar ocupa şi de menţinerea mărfii în stare bună, pentru că au făcut acoperişul acesta care ne împinge căldura în cap, iar produsele noastre sunt în pragul coacerii, exact ca în cuptor”, ne-a explicat Adriana Cocoveică.

„N-ar fi rău ca Primăria să meargă prin grădini, să vadă dacă într-adevăr ce e pe tarabă e și în grădină”

Clienții caută să cumpere legume și fructe autohtone, cu „gust de grădină”, crescute cu îngrășăminte de calitate, cât mai „arătoase” și, dacă se poate, cât mai ieftine, însă nu toți cei care se recomandă drept producători în piață sunt ceea ce spun. Mulți dintre aceștia cumpără la rândul lor marfa en-gros și o vând cu adaos comercial.    

Adriana Cocoveică este de părere că autoritățile locale ar putea face verificări pentru a vedea dacă ce se află pe tarabele unora dintre piețari este într-adevăr produsul muncii lor. 

„Eu cu mâna pe inimă pot să spun că sunt producător local. Nu m-am băgat în curtea nimănui dar, ca idee, nu ar fi rău ca Primăria să își facă treaba și să meargă prin grădini ca să vadă dacă într-adevăr ce este pe tarabă este și în grădină. De multe ori nu e așa. Sunt producător de foarte mulți ani, dar la început am produs numai cartofi. Acum cred că producem cam 50 de tipuri de produse, deci avem o producție foarte diversificată. Ne-am diversificat tocmai pe baza acestei piețe, pentru că având doar 2-3 produse nu aveam vânzare, munceam și nu vindeam. Oamenii, de unde cumpărau un produs, cumpărau și alte produse, asta este logica pieței. Acum avem cartofi, roșii, dacă vă uitați la toate tarabele vedeți cam același tip de roșii, ce am aici nu vedeți în altă parte. Sunt doar roșii tradiționale românești, nu hibrizi. Am soiuri obţinute din seminţe primite de la Asociaţia „Seminţe cu suflet”, deci roşiile mele nu sunt albe, negre sau verzi, ci sunt soiurile Paul Robeson, Alice’s Dream, Old German sau Speckled Roman, şi încerc să păstrez seminţele cât de curate ca să le pot face şi în următorul an”, ne-a spus producătorul.

Târguiala din piață, încă la modă

În vreme ce la comerciant prețul e fix, producătorii încă sunt dispuși să lase din costul final. Mulți dintre ei au deja clienți fideli și unora le mai dau și câte o roșie, un ardei sau o legătură de verdeață „din partea casei”, astfel că la final clientul pleacă mulțumit că a ieșit „pe plus”.

„Încă funcționează târguiala, și chiar lăsăm din preț. Depinde și de persoana care se târguiește, pentru că sunt oameni care chiar au o pasiune pentru treaba asta, iar pe mine chiar mă amuză, uneori mă târguiesc eu cu ei invers, adică le mai dau produse de la mine, dar noi ca producători ne permitem, nu avem prețuri fixe. Eu pot să-mi negociez preţul chiar şi până la un sfert dacă vreau să îl reduc. Dacă văd că un om este mai sărac, că se scotoceşte prin portofel după 1 leu, îi dau şi gratis. Avem şi roșii mai bătute, la 5 lei, la reducere, adică sub jumătate din preţul normal”, ne-a mai explicat producătorul.

„Muncim zi-lumină, nu avem concedii, nu mergem la film. Asta este viaţa noastră și ne ocupă tot timpul”

Când începi să îți faci o vagă idee despre ce presupune munca unui producător pentru ca legumele și fructele pe care le pune pe tarabă în fiecare zi să fie proaspete și delicioase, astfel  încât să se vândă „singure”, începi să înțelegi și de ce prețul este ușor mai ridicat decât în supermarket, de exemplu.  

Esența este gustul, iar gustul este dat de ce „mănâncă” planta, spune Adriana Cocoveică: „La mine în grădină planta mănâncă îngrășământ natural. Am cumpărat acum doi ani vreo 20 de tone de gunoi pe care l-am împrăștiat în toată grădina, după care am mai completat și cu gunoi granulat, dar tot de proveniență animală. Muncim zi-lumină, de când ne trezim dimineaţa noi altceva nu facem, nu mergem nicăieri, nu avem concedii, nu mergem la film. Asta este viaţa noastră și ne ocupă tot timpul”.

O afacere costisitoare…

Pe lângă munca și timpul investit, costurile în agricultură sunt și ele un factor extrem de important pentru ca produsul final să fie de calitate. Chiria pentru o tarabă în Piața Agroalimentară variază în funcție de dimensiune și poziționare, iar taxa în valoare de câteva sute de lei se achită lunar la TEGA. Aici, producătorii locali din Sfântu Gheorghe beneficiază de o mică reducere. Însă cheltuielile unui producător nu se opresc aici.

„Ce ne costă mult sunt: foliile, furtunul prin care circulă apa pentru plante, care costă şi costă mult! Un solar costă foarte mult, îl construieşti, dar ştii măcar că producţia este sigură. Producţia protejată este cea pe care ne bazăm pentru că cea de afară poate să iasă sau nu. Nu ne calculăm dinainte să ieşim pe plus, dar nu am ieşit pe minus în general. Cheltuielile, însă, sunt foarte mari ca să facem produsele pe care le facem. Nu mai vorbim de soluţiile bio, în cazul în care vrem să le folosim, şi care costă de 4 ori mai mult decât o soluţie normală, dar dacă ţii la produsul pe care îl faci, le folosești”, a mai spus producătorul.

La final, însă, unde este cerere, este și ofertă, iar clienții revin la tarabele de unde au obținut marfă pe gustul lor.

Mai mult, majoritatea piețarilor s-au adaptat cerințelor cumpărătorilor, astfel că pe tarabele din Sfântu Gheorghe poți găsi produse dintre cele mai variate: de la fenicul, varză creaţă, vinete albe, dovleci tip cartof, busuioc mov, castraveți amari și multe alte produse pe care până nu demult le găseai doar în supermarket.

(Ioana Ardeleanu)

Publicitate
Publicitate
banner we radio