
Cum sunt verificaţi poliţiştii? Teste psihologice vechi de peste 40 de ani, fără licenţă şi care se găsesc pe Google: „Ce preferi să fii: miel sau lup?”
„Ai minţit vreodată? / Prefer să fiu „lup” şi să-i mănânc pe alţii, decât să fiu „miel” mâncat de ceilalţi / Pentru a-mi realiza scopurile, adesea mă prefac, joc teatru”/ „Distanţa în kilometri dintre două localităţi este mai mare dacă este parcursă pe jos decât cu maşina?”. Sunt doar câteva dintre „problemele” la care poliţiştii trebuie să dea un răspuns, în momentul de faţă, în cadrul testelor de personalitate periodice, despre care chiar ministrul de Interne a recunoscut că nu au licenţă.
Mai mult, testele sunt vechi de peste 40 de ani şi se găsesc la o simplă căutare pe Google, cu tot cu evaluarea rezultatelor în funcţie de răspunsuri.
Informaţia este confirmată de Dumitru Coarnă, preşedinte Sindicatului Naţional al Poliţiştilor, precum şi de Cosmin Andreica, preşedintele Sindicatului Poliţiştilor Europeni EUROPOL. „Sunt într-adevăr întrebări din bateria de testare psihologică, însă mi-e greu să spun pentru ce categorie de personal”, a declarat Coarnă, pentru Gândul, precizând că există grile diferite de testare în funcţie de grade.
„Testarea psihologică în MAI a ajuns să fie o formalitate”, a declarat şi Cosmin Andreica, preşedintele Sindicatului Poliţiştilor Europeni „EUROPOL”.
Mai mult el acuză că situaţia este păstrată intenţionat, în acest stadiu, de şefii din poliţie.
„Ce este şi mai grav este că, în prezent, este utilizată de şefi ca instrument împotriva poliţiştilor incomozi. Spun asta în condiţiile în care psihologii se află în subordinea inspectorilor şefi, iar aceştia le dictează pe cine să evalueze psihologic. În 99% din cazurile în care şeful indică testarea unui subordonat, pentru acele persoane se stabileşte că nu mai corespund cerinţelor de ocupare a postului, astfel că, de cele mai multe ori, li se retrage armamentul din dotare, sunt mutaţi abuziv şi, uneori, hărţuiţi sau stigmatizaţi în faţa colegilor. Bateria de teste este folosită din 1970 şi nu mai corespunde cu realităţile societăţii în care trăim. Permite ca persoane cum ar fi criminalul de la coaforul din zona Perla sau agresorul minorilor din Drumul Taberei să rămână în sistem”, a declarat, pentru Gândul, Cosmin Andreica.
Teste psihologice fără licenţă
Ministrul de Interne, Carmen Dan, a cerut, marţi, refacerea întregii proceduri de testare, după verificările efectuate ca urmare a arestării poliţistului suspectat de pedofilie, pentru că, în majoritatea unităţilor Poliţiei, se folosesc teste psihologice fără licenţă.
„Am discutat astăzi (marţi, n.r.) cu şeful centrului de psihologie din cadrul Ministerului şi am cerut ca împreună cu celelalte departamente cu competenţe să refacă întreaga procedură prin care se organizează activitatea de testare în Minister. Aceste testări trebuie să fie însoţite de fişe de cunoaştere, întocmite de superiorii ierarhici. În plus, este sarcina structurilor de integritate şi a celor de protecţie sa deţină informaţii despre posibilele vulnerabilităţi ale unui angajat. Toate aceste aspecte, coroborate, oferă o imagine completă despre vulnerabilităţile unui angajat. Cu această ocazie, am aflat cu stupefacţie că în majoritatea unităţilor din Poliţia Română se folosesc teste psihologice fără licenţă. (…) Anul acesta urmează să încadrăm în Minister 7.000 de oameni. Am transmis un avertisment foarte clar şi structurilor de protecţie internă şi de integritate să accentueze verificările pe care aceştia le fac pe linie de personal”, a declarat ministrul Carmen Dan, în cadrul unei declaraţii de presă.
Un psiholog testează 1.000 de politişti
În prezent, testarea psihologică pentru angajaţii MAI cuprinde un set de exerciţii destinate identificării nivelului de inteligenţă al celui investigat, urmat de un set de 100 de întrebări pentru stabilirea profilului său psihologic. Un astfel de test durează aproximativ 2 ore, iar întrebările sunt astfel construite încât repetă aceleaşi idei, formulate diferit, la un interval anume, în încercarea de a elimina tentativele de influenţare a rezultatului. Testarea psihologică este urmată de un interviu realizat de psihologul unităţii care durează, cu aproximaţie, 5 minute, susţin surse din Poliţie. O altă problemă ar fi şi numărul psihologilor, un specialist testând aproximativ 1.000 de politişti.
Pentru rezultate mai bune, psihologul ar trebui să fie mai aproape de poliţişti, să intre în contact cu aceştia frecvent, pentru a-i putea cunoaşte mai bine. În realitate, poliţiştii se întâlnesc cu psihologul o dată la 3 ani.
Psiholog: Nicio testare psihologică nu poate să evidenţieze persoana în toată acurateţea ei
De cealaltă parte, psihologii spun că este imposibil ca un astfel de test să dezvăluie înclinaţiile sexuale ale celui intervievat. Totuşi, testarea poate să scoată la iveală un profil psihologic înclinat spre violenţă, depresie sau acţiuni antisociale.
„Nicio testare psihologică nu poate, niciunde în această lume, să evidenţieze persoana în toată acurateţea ei cu tuşele pozitive sau negative. De aceea trebuie făcută o foarte frumoasă cunoaştere a reputaţiei sociale a persoanei care vrea să acceadă în aceste instituţii. Reputaţia aceasta socială înseamnă comportamentul social, să se culeagă informaţii din vecinătate, despre familie, despre formarea profesională, modul în care se raportează la valori. Iar această reputaţie socială trebuie coroborată cu testele psihologice. Dacă aceste lucruri nu se fac temeinic, într-un timp rezonabil, atunci se pot strecura foarte multe caractere cu disfuncţionalităţi în structurile respective”, a declarat Tudorel Butoi, psiholog criminalist, pentru Mediafax.
Prefer să fiu „lup” şi să-i mănânc pe alţii, decât să fiu „miel” mâncat de ceilalţi
Iată unele dintre problemele date poliţiştilor la testarea psihologică şi care, în funcţie de răspunsuri, ar trebui să indice personalitatea acestuia.
Răspundeţi cu DA sau NU:
- Spun adesea „da” când aş vrea să spun „nu”
- Îmi apăr drepturile fără a le încălca pe ale altora
- Prefer să ascund ceea ce gândesc sau ceea ce simt dacă nu cunosc bine persoana cu care vorbesc
- Sunt mai de grabă o persoană autoritară şi decisă
- În general, cred că este mai uşor şi mai abil să acţionezi prin persoane interpuse, prin intermediari, decât direct
- Mă tem să critic oamenii şi să le spun ce gândesc.
- Nu îndrăznesc să refuz anumite sarcini, chiar dacă nu intră în atribuţiile mele.
- Nu mă tem să-mi exprim părerea chiar dacă acest lucru este primit cu ostilitate.
- Când are loc o dezbatere prefer să stau de-o parte, pentru a vedea în ce sens, în ce direcţie o va lua.
- Mi se reproşează adeseori că am spirit de contrazicere.
- Nu-mi place să ascult pe alţii.
- Mă aranjez astfel încât să fiu în apropierea celor cu funcţii mari pentru că aceasta aduce foarte multe beneficii.
- Sunt considerat destul de descurcăreţ şi de abil în relaţiile cu alţii.
- Întreţin cu ceilalţi raporturi întemeiate mai curând pe încredere, pe cooperare şi mai puţin pe dominare şi calcul.
- Prefer să nu cer ajutor colegilor mei, ar gândi că nu sunt competent.
- Sunt timid şi mă simt blocat de îndată ce trebuie să realizez o acţiune neobişnuită.
- Se spune că sunt nedescurcăreţ şi deşi este adevărat, asta mă supără, mă enervează.
- Mă simt bine în contactele directe, nemijlocite, de tipul ” faţă în faţă”.
- Pentru a-mi realiza scopurile, adesea mă prefac, joc teatru.
- Sunt cam guraliv şi adesea retez vorba celorlalţi, fără să-mi dau seama de asta în timp.
- Pentru a reuşi ceea ce mi-am propus sunt gata întotdeauna să fac totul.
- În general, ştiu la cine trebuie să fac apel şi mai ales când să fac apel; acest lucru m-a condus la reuşită.
- În caz de dezacord caut compromisuri realiste pe baza unor interese reciproce.
- Prefer să joc „cu cărţile pe faţă”.
- Am tendinţa de a amâna ceea ce trebuie să fac.
- Las adesea un lucru început fără a-l termina.
- În general, mă manifest aşa cum sunt, fără a-mi ascunde sentimentele.
- E greu să fiu intimidat.
- Cred că a-i speria pe alţii prin a fi mai dur cu ei, este un mijloc bun pentru a obţine ascultarea lor.
- Dacă am fost prins cu ceva ( „pe picior greşit”) ştiu să-mi iau revanşa când se iveşte ocazia.
- Consider că pentru a determina pe cineva să fie de acord cu tine, este suficient să-i reproşezi că nu-şi urmează propriile principii.
- Ştiu să profit de pe urma unui sistem de relaţii.
- Sunt capabil să fiu eu însumi, continuând să fiu acceptat şi de majoritatea celorlalţi.
- Când nu sunt de acord cu cineva îndrăznesc să i-o spun şi reuşesc să mă fac înţeles.
- Am grijă să nu-i inoportunez, să nu-i supăr şi să nu-i plictisesc pe alţii.
- Deşi mă străduiesc să iau hotărâri, ezit îndelung şi uneori evit chiar să aleg.
- Dacă părerea mea este singulară într-un grup prefer să tac.
- Vorbesc fără teamă în public, în adunări.
- După părerea mea viaţa constă în raporturi de forţă, de luptă.
- Îmi asum fără teamă riscuri mari în situaţii periculoase.
- Consider că prin crearea conflictelor poţi fi mai eficient (poţi obţine mai mult) decât prin reducerea tensiunilor.
- Cred că mimarea sincerităţii este un mijloc bun de a câştiga încrederea.
- Ştiu să ascult cu răbdare, fără să tai vorba altora.
- Duc până la capăt ceea ce am hotărât să fac.
- Îmi exprim sentimentele aşa cum le simt.
- Ştiu cum să-i fac pe oameni să accepte şi să adere la ideile mele.
- Consider că a-i flata pe oameni, a-i măguli, a le face complimente, sunt mijloace bune de a obţine ceea ce vrei.
- În conversaţiile cu alţii fac tot posibilul să-mi impun punctul de vedere.
- Ştiu să mânuiesc ironia muşcătoare.
- Sunt sensibil şi uşor de influenţat şi-mi dau seama că adesea mă las exploatat.
- Prefer să observ evenimentele şi discuţiile decât să particip la ele.
- Prefer să stau de o parte, în umbră, decât să mă fac remarcat.
- Manevrarea şi manipularea celorlalţi nu sunt, după părerea mea, soluţii de folosit.
- Opinia mea este că nu trebuie să-ţi anunţi prea repede intenţiile; acest lucru este o probă de neîndemânare.
- Şochez adesea prin faptele şi opiniile mele.
- Prefer să fiu „lup” şi să-i mănânc pe alţii, decât să fiu „miel” mâncat de ceilalţi.
- Cred că a-i manevra şi manipula pe alţii reprezintă adesea singurele mijloace de a obţine ceea ce vrei.
- În general ştiu să protestez cu eficacitate dar fără agresivitate excesivă.
- Uneori, întârzii prea mult în rezolvarea unora dintre problemele mele.
- Evit situaţiile care m-ar pune într-o lumină neplăcută.
- Ai greşit vreodată în viaţă?
- Distanţa în kilometri dintre două localităţi este mai mare dacă este parcursă pe jos decât cu maşina?
- Te aştepţi ca în permanenţă să ţi se întâmple o nenorocire?
- Plângi cu uşurinţă?
- Te entuziasmezi şi te descurajezi uşor?
- Sunt persoane care îţi doresc răul?
- Eşti mai sensibil decât restul oamenilor?
- Ai simţit nevoia să faci ceva rău?
- săptămână de vară este mai lungă decât o săptămână de iarnă?
- Te obişnuieşti uşor cu o muncă desfăşurată în condiţii mai grele (muncă de teren, schimbul III, umezeală etc)?
- Treci cu uşurinţă de la supărare la bucurie?
- Eşti nefericit?
- Starea ta sufletească se schimbă uşor chiar fără nici un motiv?
- Legi prietenii cu greutate?
- Îţi place mai mult să câştigi decât să pierzi?
- Ai pe cineva în familie care s-a sinucis sau a încercat să se sinucidă?
- Îţi este frică să traversezi spaţii largi, deschise (pieţe, intersecţii mari, câmpii întinse)?
- De obicei eşti trist, supărat, amărât?
- Îţi pierzi uşor stăpânirea de sine în situaţii neprevăzute sau periculoase?
- Ai impresia că ceva nu prea merge (nu este în regulă) în mintea ta)?
- Ţi se fac des nedreptăţi?
- Ai avut vreodată crize în timpul cărora, deşi erai conştient, nu puteai nici să vorbeşti nici să te mişti?
- Ai simţit uneori nevoia să baţi pe cineva?
- Ionel s-a născut la doi ani după Petrică. Este Petrică cu doi ani mai mic decât Ionel?
- Primeşti cu uşurinţă şi execuţi imediat indicaţii (dispoziţii cu care nu eşti de acord)?
- Te simţi neliniştit în faţa unei schimbări neaşteptate, a unei situaţii noi?
- Crezi că succesele şi eşecurile profesionale te vor căli, dezvoltându-ţi însuşiri folositoare şi pentru viaţa personală?
- Ai minţit vreodată?
- Ai avut vreodată o boală pentru care ai fost internat în spitalul de boli nervoase?
- Grijile te împiedică câteodată să adormi?
- Eşti frământat uneori de „gânduri negre”?
- Spui uneori lucruri pe care apoi le regreţi?
- În viaţă ţi s-au întâmplat multe lucruri ciudate şi neobişnuite?
- Ai uneori impresia că eşti supravegheat sau urmărit?
- Ai avut vreodată perioade scurte de timp în care ţi-a paralizat sau amorţit o parte din corp fără nici un motiv?
- Îţi vine câteodată să strici şi să sfărâmi totul?
- Un kilogram de fân este mai uşor decât un kilogram de cuie?
- Te emoţionezi când alţii se uită la tine cum munceşti?
- Eşti neliniştit în timpul furtunilor?
- Te simţi foarte descurajat?