
20 de lucruri pe care nu le știai despre Premiile Oscar
1. A concurat cu un câine. Primul câștigător al unui Premiu Oscar din istorie este și cel mai controversat învingător. Emil Jannings a triumfat la singura ediție în care s-au admis candidaturi pentru mai multe roluri. Unul dintre cele două filme pentru care Jannings a fost nominalizat nu mai există, toate copiile fiind distruse. Principalul lui contracandidat și, conform autoarei unei cărți biografice, adevăratul câștigător a fost Rin Tin Tin (foto), un ciobănesc german, dar membrii Academiei s-au temut să nu cadă în ridicol acordând Oscarul unui câine.
Câțiva ani mai târziu, Jannings a jucat în câteva filme de propagandă nazistă, iar Goebbels l-a decorat.
2. Gata să se premieze singură. La cea de-a patra ediție, actrița Norma Shearer a fost și cea care a citit nominalizările la categoria rol principal feminin, și nominalizată. Nu a câștigat, dar dacă s-ar fi întâmplat, s-ar fi anunțat singură drept învingătoare. De atunci, s-a evitat această situație.
3. Egalitate la băieți. Prima situație de balotaj la actori s-a înregistrat la ediția a cincea, când Wallace Beery și Fredric March au fost declarați învingători ex-aequo, deși primul avea cu un vot mai puțin; așa erau însă regulile pe atunci.
4. Absenteism. Ediția din 1938 a fost amânată din cauza ploilor masive, cu o săptămână. La „rejucare” nu s-a prezentat aproape nimeni, nici măcar prezentatorul: se îmbolnăvise. L-au înlocuit în ultimul moment cu un comediant, Bob „Bazooka” Burns.
5. Un dolar bucata. Până în acest an s-au acordat, în total, 2.701 de statuete, dar cei mai mulți câștigători nu au drepturi depline asupra trofeelor. Când le sunt înmânate, ei trebuie să semneze un acord prin care declară că, dacă intenționează să le vândă, Academia are prioritate și le poate cumpăra cu un dolar bucata. Dacă refuză, nu pot păstra trofeul. Regula funcționează din 1950, deci din când în când mai apar pe piață statuete oferite ca premii înaintea acelui an. Spielberg a cumpărat-o în 2002 pe cea primită de Bette Davis pentru rolul din „Dangerous” (1935), pentru 578.000 dolari, apoi a donat-o Academiei. Michael Jackson a plătit în 1999 peste un milion de dolari pentru statueta lui David O. Selznick.
6. Egalitate la fete. La actrițe, s-a ajuns prima oară la balotaj în 1969, când a fost desființată regula care stipula că un membru al Academiei nu poate vota decât după ce au trecut mai bine de doi ani de la apariția sa în primul film. De acest lucru a profitat Barbra Streisand, care debutase în 1968, cu „Funny Girl”. A fost nominalizată pentru rol și a ajuns la egalitate perfectă cu Katharine Hepburn, ambele fiind declarate câștigătoare. Dacă regula n-ar fi fost desființată tocmai atunci, – presupunând că Barbra a votat pentru sine – , Hepburn ar fi fost unica învingătoare.
7. Povestea lui Chaplin.Pentru ca un film să poate fi nominalizat, trebuie, printre altele, să dureze peste 40 de minute și să fi rulat în săli cu acces plătit din Los Angeles cel puțin 7 zile. Din cauza neîndeplinirii acestui ultim criteriu, în 1952, filmul lui Chaplin „Luminile rampei” nu a putut fi nominalizat. Chaplin era în turneu de promovare în Marea Britanie, iar permisul de reintrare în Statele Unite nu i-a fost reînnoit, fiind suspectat de legături cu partidul comunist. În zona LA s-au organizat manifestații împotriva artistului și filmul n-a mai rulat. Douăzeci de ani mai târziu, pelicula a fost difuzată în Los Angeles și Chaplin a luat Premiul Oscar pentru coloana sonoră (foto), de altfel singurul din întreaga sa carieră.
8. Ghinionistul suprem. Nici Chaplin, nici Peter O’Toole (8 nominalizări, doar un Premiu Oscar pentru întreaga carieră, în 2003) nu sunt totuși cei mai ghinioniști artiști de la Hollywood. Cel mai mare perdant din istoria Premiilor Oscar este Kevin O’Connell, un inginer de sunet. El a primit 20 de nominalizări, pentru filme ca „Terms of Endearment”, „Dune”, „Top Gun”, „A Few Good Men”, „Con Air”, „The Mask of Zorro” sau „Apocalypto”, dar nu a câștigat niciodată trofeul.
9. Vorbăreți și taciturni. Recordul de limbuție într-un discurs de mulțumire îl deține actrița Greer Garson, care a vorbit aproape 6 minute, în 1943. A adus mulțumiri nesfârșite, și-a povestit viața, a citat cuvintele unui personaj din „Alice în Țara Minunilor”. Printre taciturni se numără Joe Pesci, William Holden și Alfred Hitchcock, dar esența comunicării a fost atinsă în 1963 de către Patty Duke, care a interpretat rolul unei fete surde și oarbe în filmul „The Miracle Worker”. A spus doar: „Thank you”. După ce, în 2002, festivitatea a durat 4 ore și 23 de minute, a fost introdusă „regula celor 45 de secunde” de discurs, după care „intră” orchestra.
10. Cea mai nominalizată. Niciun actor sau actriță n-a primit atâtea nominalizări precum Meryl Streep (foto). Începând din 1979, de la „The Deer Hunter”, ea a primit 19 nominalizări (a câștigat de trei ori). Următorii clasați în acest top sunt Jack Nicholson și Katharine Hepburn (cu câte 12).
11. Dulce și amar. Sandra Bullock e singura actriță care a primit în același an și Oscarul, și „Zmeura de Aur” („Razzie” răsplătește cele mai proaste performanțe actoricești). În 2010, Sandra a fost răsplătită cu un „Razzie” pentru rolul din „All About Steve” și s-a dus la gală cu un cărucior plin de DVD-uri cu respectiva peliculă, pe care le-a împărțit tuturor spectatorilor. La mai puțin de o zi după aceea, dobândea Premiul Oscar pentru rolul principal din „The Blind Side”.
12. Segregare și la gală. Hattie McDaniel, prima actriță afro-americană care a primit un Premiu Oscar, a fost nevoită să stea într-o zonă separată de publicul alb la Gala Premiilor Oscar din 1940. Nici ce s-a întâmplat cu statueta primită atunci nu se știe. Într-un articol din Huffington Post se susține că ar fi fost aruncată în apele fluviului Potomac de manifestanții pentru drepturi civile, în anii ’60, actrița fiind privită ca un simbol al colaborării actorilor afro-americani cu sistemul opresor.
13. Nașii. Marlon Brando (foto) și Robert De Niro sunt singurii actori care au câștigat un Oscar interpretând același personaj. Este vorba, evident, de Don Vito Corleone („The Godfather” – 1972 și „The Godfather – Part II” – 1974).
14. Câștigătorii de Oscar trăiesc mai mult decât actorii nepremiați. Este concluzia unui studiu ale căror rezultate au fost publicate în 2001 în „Annals of Internal Medicine”. Participanți: 1.649 actori. Concluzia? Durata medie de viață a celor care au primit Premiul Oscar era cu 3.9 ani mai mare decât a celor care nu l-au primit (79,7 ani – 75,8 ani).
15. Unde își țin premiile? Statuetele de 34 de centimetri și 3,856 kilograme au poposit, de-a lungul vremii, în locuri diverse. Jack Nicholson le ține pe toate trei pe rafturile bibliotecii. Kate Winslet, Emma Thompson, Susan Sarandon, Juliette Binoche, Lionel Richie și Sean Connery susțin că le păstrează în baie. La fel și Jodie Foster pe prima obținută – „Se potrivește cu robinetele” -, dar după ce a câștigat-o pe cea de-a doua, le-a schimbat locul, într-o vitrină. Jennifer Lawrence o ține în casa părinților, pe pian. Cher, într-un dulap. Anna Paquin, în uscătorul de ciorapi. Russell Crowe e însă cel mai tare: păstrează statueta obținută pentru „Gladiatorul” în cotețul puilor. Mulți – printre care Brando, Angelina Jolie, Matt Damon, Jeff Bridges, Cloin Firth – susțin că le-au pierdut.
16. Se umflă apele. Un studiu publicat în 2013 a arătat că învingătorii plâng din ce în ce mai mult în timpul discursurilor odată cu trecerea timpului. Din motive necunoscute, 71 la sută din cantitatea totală de lacrimi a fost vărsată între 1995 și 2013. Actrițele laureate plâng de două ori mai mult decât actorii aflați în aceeași situație, iar 12 din ultimele 15 actrițe premiate – date valabile în 2013 – lăcrimaseră în timpul discursurilor de acceptare.
17. Oscar la pătrat. Cate Blanchett a devenit persoană care a luat Premiul Oscar interpretând un alt câștigător de Premiu Oscar, pentru rolul lui Katharine Hepburn din filmul „The Aviator” din 2004.
18. Oamenii de „umplutură”. La Galele Premiilor Oscar sunt angajați oameni care trebuie să ocupe locurile când invitații se ridică și ies. Potrivit unui astfel de angajat la gala din 2003, acest privilegiu îl pot avea doar cunoscuții membrilor Academiei sau angajații PricewaterhouseCoopers, firma care se ocupă de numărarea voturilor. Oamenii „de umplutură” semnează contracte de confidențialitate – nerespectarea lor putând duce la concedierea lor sau a „pilelor” lor -, trebuie să se supună unui cod vestimentar strict, le este interzis să discute cu actorii și să iasă în vreun fel în evidență.
19. Cinci „fantome” nominalizate.De-a lungul timpului, au fost nominalizate pentru Premiile Oscar cinci personaje fictive. „Roderick Jaynes” și „Nathan E. Douglas” chiar de două ori, primul pentru montaj, – fiind însă un pseudonim al fraților Coen -, cel de-al doilea pentru scenariu, în spatele numelui fals aflându-se scenaristul Nedrick Young. Acesta era aflat pe lista neagră a comisiei care investiga „activitățile neamericane”, deci nu avea voie, în mod oficial, să fie angajat ca scenarist. În aceeași situație a fost și Dalton Trumbo, a cărui poveste o puteți afla din „Trumbo”, film în care joacă Bryan Cranston (foto), nominalizat pentru rol masculin principal în acest an. Al patrulea e Robert Towne, care a semnat scenariul pentru „Greystoke: The Legend of Tarzan” cu numele câinelui său, P.H. Vazak. A cincea „fantomă” este fratele geamăn fictiv al lui Charlie Kaufman, Donald, ambii fiind nominalizați în 2003 pentru scenariul peliculei „Adaptation”.
20. „Controlorii” galei. Vă amintiți episodul de la Miss Universe 2015, când prezentatorul a anunțat greșit numele câștigătoarei? Ei bine, la Gala Oscarurilor există un plan de rezervă în caz că se întâmplă așa ceva. Cei de la PricewaterhouseCoopers fiind singurii care știu rezultatele încă dinaintea galei, ei trebuie să memoreze câștigătorii de la toate cele 24 de categorii. Dacă, dintr-un motiv sau altul, o persoană e anunțată în mod eronat drept câștigătoare, ei sunt autorizați să urce pe scenă și să oprească spectacolul. Acest lucru nu s-a întâmplat însă niciodată până acum.
Surse: mentafloss.com, Wikipedia.org, usatoday.com.