Ştiri locale

SGA Covasna: „Avem mii de castori în județ, iar habitatul lor se suprapune cu liniile de apărare împotriva inundațiilor”

Castorii aduşi în urmă cu aproape 15 ani în judeţul Covasna, printr-un amplu proiect de repopulare a râurilor Olt, Mureș și Ialomița derulat de ICAS Brașov (Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice – n.r.), s-au înmulțit excesiv.

Animalele sapă în digurile de protecție împotriva inundațiilor și construiesc baraje care obturează cursurile de apă, așa încât oricând se pot produce inundații.

Publicitate

Autoritățile nu au foarte multe pârghii pentru soluționarea problemei, întrucât castorii sunt animale protejate prin lege, iar distrugerea habitatului, alungarea sau orice formă de agresiune împotriva micilor rozătoare semi-acvatice sunt pedepsite prin lege.

Inginerul-șef al Sistemului de Gospodărire a Apelor (SGA) Covasna, László Sándor spune că cea mai mare populație de castori se regăsește în bazinul hidrografic al Râului Negru.

„Este o problemă pentru că aceste baraje construite pe albiile minore ale cursurilor de apă opresc toate aceste deşeuri transportate de viitură, se creează blocaje şi nu ştim niciodată unde. În spatele acestui blocaj apare o presiune asupra digurilor, deci creşte nivelul (apei- n.r.), creşte durata viiturii, şi există probabilitatea ca digurile să cedeze. Sunt mai multe probleme: acolo unde zona dig-mal este sub 5 metri, mai ales pe pâraiele mici, există o mare probabilitate ca vizuina castorului să fie chiar sub corpul digului (…) În bazinul hidrografic Râul Negru, acum câţiva ani erau în jurul a peste 2.000 de castori, și sunt prezenți pe aproape toţi afluenţii. Sunt animale protejate, iar intervenţia asupra lor nu este posibilă”, a explicat László Sándor.

„Ca să înţelegeţi cât de aproape sunt, lângă școala din localitatea Reci, în apropierea unui braţ al Râului Negru, pe partea unde sunt locurile de joacă ale copiilor deja se vede cum copacii sunt roşi, se văd vizuinele recent făcute, de o săptămână-două, şi se văd acele şanţuri dărâmate. Deci nu mai vorbim de o distanţare, sunt la 10 metri de casa omului. Asta se vede, cum spuneam, în faţa şcolii de la Reci, la 15 metri: copac mâncat, dărâmat, vizuini, și ala mai departe”, a explicat și scafandrul profesionist Szabó Jenő, coordonatorul Centrului de Cercetări Subacvatice Dalnic.

„În spatele liniilor de apărare sunt localităţi, oameni, industrii, agricultură. Aici este un conflict”

Potrivit acestuia, populația de castori s-a dezvoltat haotic, și deși nu se cunoaște cu exactitate numărul acestora, se estimează că cifra ajunge la câteva mii. Relocarea acestor animale nu este o soluție eficientă, întrucât la scurt timp apar alte familii în zonele respective.  

Animalele taie cu dinții vegetația de pe maluri, o cară apoi în apă și fac baraje care duc la acumularea apei, în cazul unor viituri punând în pericol întregul sistem și, implicit, localitățile învecinate.

„Relocarea este o soluţie dar necesită un efort foarte mare, trebuie solicitate foarte multe avize, iar literatura de specialitate aminteşte, din păcate, că nu este o metodă prea bună, deoarece cam la un interval de 2-3 săptămâni după ce a dispărut mirosul castorului din zonă, apare o altă familie care se va muta pe acel tronson (…) Marea problemă a castorului este că este singurul animal, în afară de om, dacă putem spune aşa, care nu se adaptează condiţiilor de habitat, ci pur şi simplu le modifică în folosul lui. Deci este singurul care construieşte şi modifică tot habitatul, face zone umede. Aceste animale au şi multe efecte benefice asupra naturii, sunt într-adevăr şi foarte buni constructori, dar din păcate, problema noastră cea mai mare este că habitatul lor se suprapune cu liniile de apărare ale cursurilor de apă, iar în spatele acestor linii de apărare sunt localităţi şi sunt oameni, sunt industrii, este agricultură. Aici este un conflict. S-a încercat, au fost făcute studii ca să fie mutaţi dar din păcate şi ei au nevoie de anumite condiţii, care pentru ei sunt optime în bazinul geografic românesc”, a mai explicat inginerul-șef. 

În urmă cu aproape doi ani și jumătate, reprezentanți ai ICAS Brașov, ai APM și SGA Covasna  au testat un sistem care s-a dovedit eficient și ar putea reprezenta o soluție pentru această problemă. La vremea respectivă, aceștia au montat pe o distanță de aproximativ 500 m în zona localității Ojdula, o plasă care nu le-a mai permis animalelor să ajungă în corpurile digurilor și să le afecteze.

Lucrarea a fost promovată prin intermediul proiectului internaţional CAMARO-D (Cooperare pentru practici avansate de management al impactului utilizării terenurilor asupra regimului apei în bazinul hidrografic al Dunării), finanţat prin Programul de Cooperare Transnaţională Dunărea, din Fondul European pentru Dezvoltare Regională.

(Ioana Ardeleanu)

Publicitate
Publicitate
banner we radio