Servus, oameni buni din Sfântu Gheorghe!

Am început să vă cunosc acum mai bine de 25 de ani, când am ajuns prima dată în cochetul şi extrem de civilizatul oraş, încă de atunci, Sfântu Gheorghe. Acum 16 ani am ales să locuiesc aici, să trăiesc printre voi, să vă cunosc. Sunt recunoscător pentru faptul că m-aţi făcut să simt foarte repede că aici e Acasă. Şi aşa a rămas, indiferent ce s-a mai întâmplat pe parcurs.

Aici m-am maturizat, am învăţat, am muncit, m-am îndăgostit, am crescut un copil, am descoperit o mulţime de lucruri despre care habar nu aveam, m-am plimbat, m-am implicat în proiecte, am fost teribil de curios, mi-am făcut prieteni (şi duşmani), mi-am rezervat timp şi energie tinerilor, dar şi celor mai experimentaţi, am preţuit multiculturalitatea acestui oraş, m-am simţit binecuvântat de abundenta ofertă culturală, am cunoscut sute, poate chiar mii de oameni… Vă mulţumesc tuturor celor care mi-aţi oferit această oportunitate să ne cunoaştem şi să ne transformăm reciproc!

Dacă la început interacţiunile erau sporadice şi cel mai adesea ţineau de viaţa privată, în ultimii 10 ani acestea s-au intensificat şi au devenit din ce în ce mai mult, publice. Fie că a fost vorba de evenimente culturale, sportive sau de protejare a mediului, de promovare a tinerilor sau a turismului din zonă, fie că s-au numit librărie, ziar, emisiuni la radio sau la tv, dezbateri academice, teatru-forum, tenis, şah, fotbal, baschet, voluntariat, proteste, luări de poziţie, declaraţii, toate au avut un element de bază, comun: „românii şi maghiarii pot şi trebuie să trăiască bine împreună”. Indiferent ce am făcut sau spus, de fiecare dată am preţuit empatia şi respectul reciproc, mai presus decât orice alte valori. Şi de aceea am rămas consecvent şi coerent promovării normalităţii şi a bunelor relaţii interetnice, respingând ferm atitudini care ascundeau incompetenţa în spatele etniei, de genul „e prost, dar e prostul nostru”. N-a fost uşor să păstrez această linie fină, mai ales când lucrurile par „a scăpa de sub control” şi majoritatea se polarizează, privind vocilor, în „ai mei / ai tăi”. Dar şi satisfacţiile au fost pe măsură. Efectele pozitive, doar dacă eşti complet răuvoitor, nu le vezi. S-au deschis o mulţime de căi de colaborare, s-au creat punţi, s-au descoperit şi redescoperit oameni de mare calitate, s-au făcut paşi mari în această direcţie. Sunt mii de oameni care pot depune mărturie în acest sens şi mă bucur că există atât de multe dovezi ale acestei bune convieţuiri. În ciuda cârcotaşilor, a celor care trag foloase tocmai de pe urma învrăjbirii dintre români şi maghiari, a celor care au o „misiune” aici, extremişti clasici, fie ei români sau maghiari, oameni de doi bani care mai cred încă în faptul că cel diferit, „aproapele nostru”, este duşmanul şi nu se legitimează decât prin adversitate faţă de acesta. Nu spun ce vor şi nici măcar nu vor să construiască, ei vor să-i reprezinte pe „ai noştri”, să-şi apere „fraţii lor adevărrraţi”, să lupte împotriva „duşmanilor”… Slavă Domnului, din ce în ce mai mulţi oameni le citesc jocul şi refuză să-i legitimeze, lăsându-i să se înece în mizeria gândurilor lor negre şi urâte…

Sper ca noua campanie electorală să nu redeştepte balaurul ultranaţionalismului şi radicalismului. De fapt, daţi-mi voie să fiu optimist şi să vă spun de-a dreptul că eu cred că genul acesta de mesaj va pierde lamentabil în 5 iunie. Aşa cum a pierdut şi la prezidenţiale. Şi vom putea continua să construim punţi şi poduri, pentru ca această colaborare româno-maghiară să se amplifice, în beneficiul nostru al tuturor, dar mai ales în beneficiul tinerilor, al celor care vor moşteni aceste zone… Pentru că bine-ar fi să nu uităm, ţara, zona, oraşul nu sunt moşteniri primite de la înaintaşi, ci împrumuturi de la generaţiile viitoare, cum bine spunea Majestatea Sa, Regele Mihai. În acest sens, în acord cu lupta comună pentru normalitate, dusă de românii şi maghiarii de bun simţ, ultramajoritari în Sfântu Gheorghe, vă propun să mai dărâmăm un mit după aceste alegeri. După bazaconiile clasice, pe care le tot îndreptăm împreună, „neputinţa cumpărării de pâine, dacă vorbeşti româneşte în Secuime”, „maghiarii îi alungă pe români”, „nu sunt români în Primărie”, cred că a venit vremea să depăşim prejudecata că un român nu poate ajunge viceprimar în Secuime. Poate vor da de gândit exemplele inverse cu maghiari ajunşi viceprimari în alte oraşe ardeleneşti, vezi Oradea şi Cluj, plus faptul că există masa critică necesară, peste jumătate din cetăţenii oraşului spunând că e o idee bună să avem un viceprimar maghiar şi unul român. Iar, ca un avantaj bonus specific, cred că ar putea fi trecută în revistă activitatea mea de până acum. Cea în care am dat dovadă de respect şi empatie faţă de întreaga comunitate. În fiecare zi, nu doar de 1 decembrie sau 15 martie. Scriem istorie, ÎMPREUNĂ?

Mădălin Guruianu

(Articol electoral)

Publicitate