Primarul Antal Árpád în discursul de 15 martie: „Sprijinul nostru într-o lume tulburată suntem noi înșine!”

Ziua Maghiarilor de pretutindeni, care coincide cu împlinirea a 177 de ani de la izbucnirea Revoluţiei paşoptiste în Ungaria, a fost marcată, sâmbătă, în mai multe localităţi din judeţul Covasna, printre care Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Baraolt şi staţiunea Covasna.

La Sfântu Gheorghe, câteva sute de persoane au participat la o defilare pe străzile principale şi la o adunare publică organizată în Piaţa Centrală, la care a fost prezent şi Hidveghi Balazs, deputat în Parlamentul Ungariei şi secretar de stat adjunct în cabinetul Premierului Viktor Orban.

În alocuţiunea ţinută în faţa mulţimii, primarul municipiului, Antal Arpad, s-a referit, printre altele, la provocările cu care s-a confruntat comunitatea maghiară de-a lungul secolelor, dar şi la cele actuale, şi i-a îndemnat pe membrii acesteia să dea dovadă de solidaritate şi să vegheze la păstrarea unităţii şi identităţii naţionale.

“Noi, maghiarii, nu am primit niciodată nimic pe gratis. (…) Am trăit vremuri grele, iar acestea, deşi ne-au decimat, i-au făcut pe cei rămaşi să aibă un caracter de neclintit, ne-au întărit credinţa, făcând-o de nezdruncinat, iar iubirea noastră de patrie şi libertate a devenit de neînfrânt. Astăzi (…) nu doar vieţile noastre sunt tulburate, ci întreaga lume e în fierbere. (…) Să nu mai vorbim despre războiul îngrozitor care face ravagii la graniţele noastre de trei ani. Am putea crede că nu ne priveşte, că nu ne poate afecta, însă Crimeea este, în linie dreaptă, mai aproape de Sfântu Gheorghe decât este Budapesta… Simţim pericolul, trăim zilnic consecinţele şi vedem clar conturarea unei noi ordini mondiale. Ceea ce trăim acum în Transilvania nu este război, dar nici pace nu putem numi. Istoria ne oferă numeroase lecţii: a fost haos în 1848, a fost haos în 1990, şi este haos şi astăzi. (…) Sunt unii care cred că trebuie să ne mulţumim cu ceea ce avem (…) Nu… Eu cred că avem o misiune, că Sfântu Gheorghe are o misiune, că trebuie să ne ridicăm în faţa furtunii dacă este nevoie, pentru că puterea poporului maghiar stă în faptul că, şi în vremuri grele, rămâne loial libertăţii. (…) În trecut s-au luat multe decizii peste capetele noastre şi încă se iau şi astăzi, fără ca noi să le putem schimba. Totuşi, există un lucru asupra căruia nimeni nu poate avea influenţă: dragostea noastră profundă pentru pământul natal, loialitatea care ne defineşte”, a declarat primarul Antal Arpad, conform traducerii oficiale. (La finalul articolului găsiţi discursul integral al primarului Antal Árpád)

Acesta a mai spus, printre altele, că membrii comunităţii maghiare se pot baza pe sprijinul Guvernului de la Budapesta, dovadă fiind prezenţa lui Hidveghi Balazs la Sfântu Gheorghe.

Printre persoanele care au participat la manifestările dedicate Zilei Maghiarilor de Pretutindeni s-a numărat şi Magyarosi Imola, profesoară la Liceul de Arte din Sfântu Gheorghe, care a venit împreună cu soţul şi copiii lor.

“Am venit cu familia mea, aşa a fost şi în copilăria mea după anii ’90, şi tot ca părinte dorim să continuăm această tradiţie. A fost o sărbătoare frumoasă, cu mesaje frumoase şi cred că important este să ne reamintim de mesajul acestui eveniment şi anume că libertatea este foarte importantă”, a declarat Magyarosi Imola.

Deputatul UDMR Covasna, Miklos Zoltan, prezent şi el la sărbătoare împreună cu familia, a declarat că, în opinia sa, cheia bunei convieţuiri interetnice şi răspunsul la “această lume schimbătoare” este dialogul şi respectul reciproc.

“Am avut o serbare cât se poate de frumoasă, poate cum n-am mai avut de ani. Această atmosferă demonstrează faptul că suntem, cumva, puternici ca şi comunitate, maghiari şi români deopotrivă. Şi inclusiv aceste gesturi care au venit de la primul-ministru, care au venit de la candidaţii la prezidenţiale, domnul Crin Antonescu, prin care au trimis un gând bun comunităţii maghiare, cred că este un gest de normalitate. Eu cred că pe acest drum trebuie să mergem an de an înainte, împreună, pentru că pe aceste meleaguri vom trăi împreună şi de acum încolo. (…) Vrem mai mult dialog, mai multă toleranţă, mai multă înţelegere, să înţelegem problemele pe care le avem şi să căutăm împreună soluţii la acele probleme pe care le avem împreună. (…) cred că prin dialog, prin înţelegere, prin respect reciproc, putem să găsim acele soluţii de care este nevoie, astfel încât viaţa împreună pe aceste meleaguri să fie mult mai uşoară. Eu cred că de asta este nevoie în viaţa noastră, pentru că vedem că lumea se schimbă în jurul nostru şi cred că răspunsul nostru la această lume schimbătoare, care nu aduce lucruri foarte bune de fiecare dată, care aduce situaţii noi la care trebuie să ne adaptăm, asta este soluţia: mai mult dialog, mai mult înţelegere şi mai mult respect reciproc”, a declarat deputatul UDMR Covasna, Miklos Zoltan.

Directorul Muzeului Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe, Vargha Mihaly a mărturisit că a sărbătorit cu emoţie această zi, alături de ceilalţi membri ai comunităţii locale, dar şi cu speranţa că vom trăi în linişte şi pace.

“Îmi pare foarte bine că putem sărbători într-un mod paşnic, civilizat. Au venit oamenii, foarte multă lume a fost prezentă aici, şi îmi pare foarte bine pentru că am văzut tineretul care se manifestă foarte frumos. (…) Pentru ţara noastră şi pentru Europa, doresc pace. Asta doresc, să fie pace, să nu fie război. Pentru că orice se poate rezolva. Oamenii şi naţiunile trebuie să se unească, să găsească calea spre pace. Altă cale nu există. Ceea ce se întâmplă în Ucraina… După războaiele din Iugoslavia nu credeam că aşa ceva se mai poate întâmpla în Europa şi, uite că, după nu ştiu câţi ani, e un alt conflict tragic. Sunt lucruri tragice şi nu trebuie să se întâmple aşa ceva. Fiecare să-şi vadă treaba lui, fiecare are propriile orgolii, ca să zic aşa, dar nu trebuie ca aceste orgolii să ducă spre război şi spre conflict. Pace dorim!”, a declarat Vargha Mihaly.

Manifestările, desfăşurate fără incidente, s-au încheiat, conform tradiţiei, cu intonarea imnului Ungariei şi a imnului secuiesc. 

(Agerpres)

Discursul integral al primarului Antal Árpád rostit pe scena din Piaţa Centrală cu ocazia zilei de 15 martie:

„Dragi locuitori din Sfântu Gheorghe, care sărbătoriți și comemorați!

Cândva, la o sărbătoare de 15 martie, ar fi frumos să putem vorbi despre un trecut ușor, lipsit de griji.

Ar fi bine să ne putem privi ca pe un popor căruia i s-a oferit totul de-a lungul mileniilor, fără lupte, fără încercări, fără sacrificii. Ar fi fost bine să putem sta în liniște, așteptând să primim tot ceea ce ne dorim, ca maghiari.

Dar istoria noastră, istoria maghiarilor, nu este așa. Noi nu am primit niciodată nimic pe gratis: patria nu a devenit liberă de la sine, iar eroii noștri nu și-au găsit sfârșitul în pat, pe perne moi…

Am trăit vremuri grele, iar acestea, deși ne-au decimat, i-au făcut pe cei rămași să aibă un caracter de neclintit, ne-au întărit credința, făcând-o de nezdruncinat, iar iubirea noastră de patrie și libertate a devenit de neînfrânt.

Astfel stăm astăzi aici, doamnelor și domnilor, în cel mai estic cămin al națiunii maghiare: mai puțini? Cu siguranță. Dar învinși? NICIODATĂ! Și de aici proclamăm că națiunea trăiește în această patrie!

Stimate doamne și stimaţi domni! Stimați locuitori ai Sfântu Gheorghe!

Cu 177 de ani în urmă, în această zi, Pesta și Buda erau în febră. Pe 15 martie, au scris cele 12 puncte. În cafeneaua Pilvax, Petőfi a recitat Cântecul național, apoi au pornit: poporul a ieșit în stradă. Ei voiau ca Habsburgii să-i vadă și să-i audă. Să le asculte cererile și să le îndeplinească: să fie pace, libertate și înțelegere.

În martie 1990, exact acum 35 de ani, Târgu Mureș fierbea la fel ca vechiul Budapesta, întreaga comunitate maghiară din Transilvania era tulburată. Ne doream același lucru, voiam același lucru – și eu, la 14 ani – la fel ca Sütő András și mulți alții care ni s-au alăturat. Voiam ca liderii țării să ne vadă, să ne audă, să ne asculte cererea și să o îndeplinească: să asigure educație în limba maternă pentru elevii maghiari.

Însă răspunsul – ca de atâtea ori în istoria noastră – nu a fost cel pe care îl așteptam. În loc să ne asculte, au incitat românii și maghiarii unii împotriva altora, i-au manipulat, i-au indus în eroare – și au putut face asta pentru că eram în minoritate, pentru că au întors capul de la marele adevăr, de la legea fundamentală a universului: bunăstarea minorității este întotdeauna responsabilitatea majorității.

Instigatorii au fost spălați de păcate, instigatorii au putut pleca liberi.

Dar noi am supraviețuit. Mai puțini, dar nu învinși, ne-am sprijinit unii pe alții și am rezistat.

Stimate doamne și stimaţi domni!

Astăzi, la 35 de ani de la Martie Negru și la 177 de ani de la revoluția și lupta pentru libertate din 1848, nu doar viețile noastre sunt tulburate, ci întreaga lume e în fierbere. Dezordinea, panica și haosul s-au răspândit. Din marile orașe europene primim constant știri despre proteste, manifestații care degenerează în violență. Și să nu mai vorbim despre războiul îngrozitor care face ravagii la granițele noastre de trei ani. Am putea crede că nu ne privește, că nu ne poate afecta, însă Crimeea este, în linie dreaptă, mai aproape de Sfântu Gheorghe decât este Budapesta…

Simțim pericolul, trăim zilnic consecințele și vedem clar conturarea unei noi ordini mondiale. Ceea ce trăim acum în Transilvania nu este război, dar nici pace nu putem numi.

Istoria ne oferă numeroase lecții: a fost haos în 1848, a fost haos în 1990, și este haos și astăzi. Întrebarea este: Astăzi ne aude cineva? Înțelege cineva ce ne dorim, ce ne trebuie, ce vrem? Și noi, maghiarii din Transilvania, știm unde trebuie să ne poziționăm, pe cine ne putem baza?

Sunt unii care cred că trebuie să ne mulțumim cu ceea ce avem, chiar dacă devine din ce în ce mai greu de obținut, chiar dacă simțim că nimeni nu ne mai ascultă vocea.

Dar eu nu sunt de acord!

La 14 ani, nu am ținut în mână o pancartă cu literele alfabetului maghiar ca să ajung, la aproape 50 de ani, să cred că trebuie să ne retragem până în colțul unde nu mai avem unde să ne ascundem. Nu…

Eu cred că avem o misiune, că Sfântu Gheorghe are o misiune, că trebuie să ne ridicăm în fața furtunii dacă este nevoie, pentru că puterea poporului maghiar stă în faptul că, și în vremuri grele, rămâne loial libertății.

Chiar dacă luptele noastre din ultimii ani nu au fost mereu vizibile, ele au existat. Chiar dacă nu s-a văzut fiecare victorie, am simțit pe pielea noastră fiecare câștig, la fel cum am simțit și fiecare pierdere. Fiecare zi are povara și misiunea sa, iar în mâinile noastre se află și cartea, și lumânarea: veghem asupra limbii și culturii noastre, veghem asupra comunității noastre, protejăm și construim pământul nostru natal, tot ce au câștigat eroii noștri cu sânge și sudoare.

Trebuie să mergem înainte și să acționăm! Nu ne putem mulțumi cu un aproape bine, pentru că, oricât de greu ar fi drumul, oricât de apăsătoare ne-ar fi istoria, suntem împreună în ea!

Au fost, sunt și vor fi oameni care ne văd, care ne aud vocea, oameni pe care ne putem baza și oameni care se bazează pe noi!

La această sărbătoare, am invitat să fie alături de noi un prieten adevărat al maghiarilor din Transilvania, un om cu suflet și inimă la locul lor, nu doar cu forță, ci și cu spirit. Un om care ne vede și ne aude cu adevărat, cu care ne-am sprijinit de atâtea ori unii pe alții, care știe că putem conta unii pe alții, atât în vremuri de pace, cât și în vremuri de încercare.

Permiteți-mi să profit de acest moment pentru a-l saluta pe invitatul nostru, prietenul nostru, Hidvégi Balázs, deputat în Parlamentul Ungariei și secretar de stat adjunct în Cabinetul Premierului.

Stimate doamne și stimaţi domni!

În trecut s-au luat multe decizii peste capetele noastre și încă se iau și astăzi, fără ca noi să le putem schimba. Totuși, există un lucru asupra căruia nimeni nu poate avea influență: dragostea noastră profundă pentru pământul natal, loialitatea care ne definește. Acea cunoaștere incontestabilă că, aici, în Bazinul Carpatic, viața este mai bună cu noi, maghiarii, decât fără noi.

Ne-am fi dorit să fie mai ușor, idilic și lipsit de griji? Ne-am fi dorit… Ar fi fost bine.
Dacă măcar ultimii 35 de ani ar fi fost mai ușori…

Dar cred că Dumnezeu ne-a dat și puterea necesară pentru povara noastră, și astfel o putem duce. Să ne vedem și să ne auzim și pe noi înșine, să recunoaștem tot ceea ce NOI am reușit în ultimii 35 de ani, pentru că eu cred, știu, că nimeni altcineva nu ar fi supraviețuit la ceea ce am trecut noi: nu există în lume un alt popor, o altă națiune care ar fi rezistat aici și în acest fel, așa cum noi am rezistat în Transilvania.

Pentru că, doamnelor și domnilor, sprijinul nostru într-o lume tulburată suntem noi înșine! Noi suntem forța care ne susține unii pe alții, noi refacem țesătura comunității noastre, noi suntem acea comunitate care planifică, construiește, trăiește și vrea să trăiască și în viitor!
Suntem maghiari din Transilvania, din Ținutul Secuiesc, și suntem aici, pe acest pământ, vom fi mereu aici, pentru că inimile noastre bat împreună aici, pentru totdeauna!”