„Mi-a plăcut atât de mult Szimpla că am promis deja că mă întorc de Zilele Sfântu Gheorghe”
Interviu cu Ovidiu Eftimie de la Times New Roman
Nu cred că mai e cineva care să nu fi auzit de fenomenul Times New Roman, sau care să nu fi râs măcar o dată la textele scrise cu foarte mult umor, cinism și pricepere.
Sâmbătă, braşoveanul Ovidiu Eftimie, unul dintre cei cinci băieți din redacția Times New Roman, ne-a invitat la Cafeneaua Szimpla din Sfântu Gheorghe, să luăm parte la o „Masă Rotundo-Pătrată”, unde s-a discutat, mai în glumă mai în serios, despre tot felul de subiecte, cărți și viață în general.
Noi am vrut să aflăm mai multe despre cum a luat naștere proiectul și ce îi „mână în luptă” pe redactorii paginii, așa că am stat de vorbă cu Ovidiu.
– Cum a decurs „Masa Rotundo-Pătrată” de sâmbătă? Cum ți s-a părut publicul din Sfântu Gheorghe?
– Foarte fain, publicul a fost genul de public care ar veni la așa ceva: oameni mai deschiși la minte, cu umor, curioși și simpatici.
– În ultima vreme prind tot mai bine textele de genul celor pe care le scrieți voi. Cum a luat naștere „Times New Roman”, care sunt secrete din culisele proiectului?
– Cel mai mare secret din culisele proiectului este constanța, să vii în fiecare zi să faci același lucru, vreme de 8 ani. La final, publicul ține minte doar glumele bune sau alea reușite și mai puțin pe alea care s-au potrivit ca nuca în perete. Valabil pentru orice domeniu, de exemplu în muzică reținem melodiile mișto ale formației preferate și nu pe alea proaste.
– Foarte multă lume ia de bune articolele TNR… Să lăsăm ocolișurile, e românul nostru chiar atât prost?!
– E o dovadă de naționalism să credem că doar românii sunt proști. Prostia e universală și da, proștii încă mai iau de bune astea, dar doar pentru că se cred extrem de deștepți să mai citească ce scrie fix în fruntea site-ului.
– Cum arată o zi „la birou” în echipa TNR? Cum vă vin ideile, ce vă motivează să scrieți, sau mai bine zis, cum reușiți să tratați cu umor subiecte care ar trebui să îl scoată din sărite pe omul de rând?
– Ai o problemă, ce faci? Dacă ai soluție pentru ea te apuci de treabă. Dacă n-ai soluție pentru ea, enervarea nu o va rezolva. Așa că mai bine râdem. O zi normală e ca orice zi normală în alte birouri, numai că la finalul discuțiilor noi trebuie să producem o glumă în timp ce alții trebuie să producă un raport de audit, de exemplu.
– Îți trebuie o oarecare doză de curaj să faci articole sarcastice la adresa Guvernului/politicienilor… Nu vă temeți că la un moment dat „se va umple paharul” celor de care faceți mișto?
– Când o să se umple paharul și or să ne închidă, treaba asta o să fie ultima noastră problemă, și ca glumeți și ca locuitori ai acestei țări. Înseamnă că ne-am ales niște șefi care ne vor distruge și că n-am înțeles nimic din istorie. O să trebuiască s-o luăm de la început, iar cu elicopterul, iar cu prinsul omului, iar cu împușcatul lui la ieșire din unitatea aia militară din Târgoviște. Pierdere de timp, hai să nu mai repetăm asta.
– Mai avem vreo șansă să „ne facem bine” ca țară? Măcar prin umor?
– Avem toate șansele să ne facem bine: suntem liberi, parțial sănătoși, avem la dispoziție toată informația din lume în buzunar, din două gesturi pe telefon ești conectat la înțelepciunea mondială. Știm ce am vrea să facem ca să fie bine, știm și unde vrem să ajungem. Tot ce mai avem de făcut e să ne apucăm de treabă. S-o luăm așa: știm că Vasilica-Viorica Dăncilă nu e cel mai bun premier posibil, știm că gramatica e o provocare pentru ea. Ce-avem noi de făcut? Să ne gândim cum și ce putem face ca să fim noi acolo în locul ei, sau măcar unul de-al nostru. Problema nu e ea, suntem noi.
– Ai și un blog, dar știu că scrii și cărți. Care a fost ideea când ai scris „Arhanghelul Raul” și „Bacalaureat”, și cel mai important, de ce ar trebui să le avem în bibliotecă?
– Au fost mai multe idei, iar când s-au adunat suficiente le-am pus în volum. Le puteți avea în bibliotecă să vedeți și voi cum arată un science-fiction românesc citibil. Și cum, în general, eroii pot fi eroi și pot rezolva probleme majore în univers chiar dacă sunt moldoveni, români, unguri sau țigani, genul ăsta de populație care suntem noi și avem impresia că suntem speciali și incorigibili.
– Când te mai vedem la Sfântu Gheorghe?
– Mi-a plăcut atât de mult „Szimpla” că am promis deja că mă întorc de zilele orașului, eventual cu o gașcă mai mare. Deci ne putem vedea la niște beri pe-acolo spre finalul lunii aprilie.
(Interviu de Ioana Ardeleanu)
Loading ...
