Sport, Ştiri locale

Cel mai bun sezon din istorie, cu cel mai trist final

Să reuşeşti cel mai bun sezon din istoria clubului, şi cu toate astea lumea să rămână la final cu un gust amar, e un lucru mai rar întâlnit. Dar să le luăm pe rând…

Când Sepsi OSK a promovat în Liga 1 de fotbal, toţi specialiştii din sport o vedeau victimă sigură la retrogradare încă din primul sezon, iar la cum a început atunci campionatul, înclinam să le dau dreptate.

A fost nevoie de o schimbare de antrenor, Eugen Neagoe în locul lui Vali Suciu, şi de schimbarea aproape în totalitate a primului 11 pentru ca Sepsi să termine fără emoţii acel prim sezon în Liga 1.

A urmat al doilea an în prima ligă, cu obiective şi mai măreţe pentru conducerea clubului.

Stabilitatea financiară şi de la nivelul conducerii sunt lucruri rare în fotbalul românesc din ziua de azi, iar aceste lucruri (din fericire) au fost o constantă la Sfântu Gheorghe. Salarii plătite la zi, prime pentru victorii şi egaluri, condiţii bune de pregătire, toate astea au făcut ca Sepsi să înceapă să adune puncte, să lege victorii, şi într-un final să termine sezonul regulat pe locul 6. O calificare, din nou istorică, în play-off-ul Ligii 1!

Ce-a urmat apoi e trist, dar poate şi din asta ar trebui să înveţe conducerea clubului pentru un viitor de succes. Un singur punct în 10 etape ar zice unii că e ruşinos. Eu cred însă că mai ruşinos decât cele 9 înfrângeri din play-off este jocul prestat de Sepsi. Să n-ai nicio presiune a punctelor, a clasamentului, a retrogradării, sau cine ştie ce alte stresuri de genul ăsta, şi tu să nu joci nici măcar la nivelul mediu din timpul sezonului regulat e de neînţeles.

Aş da vina pe Eugen Neagoe, care poate prin strategia lui strictă nu le-a dat libertate de mişcare jucătorilor. Dar nici nu i-am văzut pe Tandia & co. să-şi rupă picioarele pe teren.

Am zis-o şi la We Radio în aproape fiecare săptămână din ultimele luni, şi-o scriu şi aici: când eşti în asemenea situaţie, să joci cu cele mai bune echipe din România, fără nicio presiune şi cu prime de joc la fiecare meci, ce te opreşte să faci spectacol şi să dai ce-ai mai bun în tine? Doar lipsa de profesionalism! Mai bine pierzi cu 5-3, de exemplu, şi faci spectacol, decât să nu joci nimic şi să pierzi cu 1-0. Cred că astfel şi suporterii erau mulţumiţi şi ar fi venit în număr mai mare la stadion.

Dacă e să tragem linie la finalul acestui sezon, două momente mi-au rămas în memorie (în ordine cronologică) – victoria istorică cu FCSB din decembrie anul trecut, scor 4-2; şi retragerea legendei locale Hadnagy Attila în penultima etapă.

Bineînţeles că momentele de ţinut minte din acest sezon sunt mult mai multe, calificarea istorică în playoff fiind de departe cel mai mare succes din istoria clubului. Dar din păcate acest mare succes a fost umbrit de un boicot tacit al suporterilor la adresa echipei, nemulţumiţi fiind că Hadnagy nu joacă.

Să fii o echipă mică, precum Sepsi, să ajungi în playoff în al doilea an din istorie în Liga 1, şi să „reuşeşti performanţa” să nu-ţi mai vină suporterii la meciuri, înseamnă că undeva e o problemă.

Îndepărtarea lui Neagoe cu trei etape înainte de final a fost o mişcare „disperată” a clubului de a mai repara relaţia cu galeria, o mutare care sunt sigur că ar fi avut loc oricum la finalul sezonului. Echipa cu siguranţă are nevoie de o nouă conducere tehnică, cu experienţă, şi mai ales de noi transferuri!

Aştept să văd ce mutări va face tripleta din conducerea lui Sepsi (Diószegi-Hadnagy-Bokor), însă fără nişte investiţii cât de cât serioase şi în jucători, egalarea performanţei din sezonul acesta mi se pare imposibilă.

Sper ca suporterii să nu ajungă să le fie dor de play-off şi să regrete că n-au fost sezonul acesta în număr mai mare la meciurile cu marile echipe ale campionatului.

(Vlad Andrei Manolăchescu,

director de programe We Radio Sfântu Gheorghe)