Ştiri locale

Bogdan Chirovan, „profesorul de sport” al câinilor din județul Covasna: „Nu cred că aș mai putea lucra vreodată cu oamenii”

De când se știe a avut o slăbiciune pentru câini, mereu i-a avut în preajmă dar niciodată nu s-a gândit că va ajunge să transforme iubirea față de animale într-un job cu normă întreagă. Spune că totul a început când și-a dus propriul câine la dresaj, iar curiozitatea l-a făcut să se documenteze și să înceapă să-și pregătească singur patrupedul. În prezent, Bogdan Chirovan este instructor autorizat de dresaj de bază, membru al Clubului de Dresaj Canin din România, vicepreședinte al Asociației Chinologice Covasna și președinte al Asociației SmartDogs Club Romania.

În cei aproape 10 ani de când și-a asumat serios meseria de dresor, prin mâinile lui au trecut zeci de patrupezi, pe care i-a antrenat ca pe propriii câini. O parte dintre ei au ajuns să participe la competiții naționale și internaționale, însă nu câștigarea unui titlu, numărul concursurilor la care participă sau cel al trucurilor pe care ajung să le știe sunt importante pentru aceste animale, spune dresorul covăsnean, ci echilibrul psihic pe care ajung să îl dobândească.

„Nu facem circ doar ca să le arătăm prietenilor ce știe câinele să facă”

„Dresajul nu se face doar de dragul de a fi făcut, nu facem circ doar ca să le arătăm prietenilor ce știe câinele să facă: „Uite ce frumos face șezi! și culcat!”, nu! Unii oameni vor tot felul de trăsnăi, vor ca animalul să facă tot felul de chestii. Pentru ce? Care este rostul? Nu prea mă încurc cu lucruri din astea. Dresajul se face pentru o stabilizare psihică a animalului, nu ca să le arătăm altora cum știe câinele să aducă mingiuța și să stea într-un picior. Pozițiile pe care le face câinele, faptul că noi ne îndepărtăm sau ne apropiem de el când îi dăm comenzile, sunt făcute tocmai pentru ca în acel moment câinele să se poată echilibra singur, să poată să se frâneze singur, fără ca omul să îl constrângă în vreun fel. Câinele, pur și simplu, știe că trebuie să rămână pe loc până când primește o altă comandă și așa se așază puțin „rafturile” în capul lui, altfel rămâne semi-sălbatic și nu e în regulă, e  greu de conviețuit cu el”, ne-a explicat, pentru început, Bogdan Chirovan.

Dacă nu ai timp să îngrijești un câine, ia-ți mai bine unul de pluș!

Potrivit acestuia, durata dresajului depinde mai mult de proprietar decât de animal, pentru că un câine ținut în casă, căruia nu i se acordă suficientă atenție, își va găsi „de lucru” și de cele mai multe ori nu în cel mai plăcut mod pentru stăpân.

„Atunci când lucrează, când e ocupat, obosește, dar nu e vorba de o oboseală fizică, ci de cea psihică, ceea ce înseamnă că atunci când va fi acasă, câinele se va odihni. Orice câine ar trebui să fie cuprins într-un program de pregătire, indiferent de rasă. Pentru câine e util să fie condus și coordonat după anumite reguli. Fiecare om care are un câine, indiferent cum a ajuns acel câine la el, trebuie să se gândească că are în grijă o ființă vie, care are necesități la fel cum au și oamenii: tratamente medicale, îngrijire specială, timp alocat pentru plimbare, pentru joacă. Dacă nu poți să îngrijești câinele, ia-ți unul de pluș, nu are rost să iei o vietate pe care să o ții închisă în casă, sau în lanțuri. Multă lume cumpără câini „cadou” și în două săptămâni se plictisesc, câinele face tot felul de prostii, roade tot prin casă, de aceea mulți ajung la adăposturi, din păcate”, ne-a precizat dresorul.

Antrenamente pe stadionul Electro

Un program complet de lucru pentru disciplina de bază a unui câine durează aproximativ două luni și jumătate, iar Bogdan Chirovan își petrece aproape fiecare zi alături de câinii pe care îi antrenează pe stadionul Electro din Sfântu Gheorghe, aflat în vecinătatea fostei fabrici IAME. Este locul unde membrii SmartDogs Club România au găsit înțelegere din partea unui investitor francez, care nu le percepe taxe pentru utilizarea terenului, iar antrenamentele se pot desfășura în condiții optime.

„Asociația Chinologică are mulți membri, peste 120 în momentul acesta, dar foarte puțini din zona noastră, din județul Covasna. Avem și o Asociație: „SmartDogs Club România”, al cărei președinte sunt. Suntem un grup de oameni care căutăm să colaborăm cât putem de bine și de mult. Este destul de greu, sacrificiile nu sunt numai materiale și atunci e complicat să faci sportul ăsta. Nu avem o bază materială, nu avem o bază sportivă, totul se întâmplă cu acceptul patronului francez de la fosta IAME, care ne-a dat voie să lucrăm aici, cu titlu gratuit. Nu am găsit înțelegere din partea autorităților locale să ne dea un teren unde să putem să ne organizăm pe termen lung. Am mai fost pe la Bodoc o perioadă destul de lungă, dar s-au supărat pe noi, nu ne-au mai primit pe acolo pentru că lătrau câinii și nu era comod”, ne-a mai explicat Bogdan Chirovan.

 „Distracția” unui dresor costă minim 3-400 de euro pe lună

Pe lângă investițiile lunare în hrană și cele necesare derulării antrenamentelor, clubul alocă sume considerabile pentru ca o parte din câini să poată participa periodic la competiții, atât în țară, cât și în străinătate.

„E greu de spus cât investim, sunt luni și luni. Cel puțin o dată pe lună plecăm, atât în țară cât și în afară, în Ungaria, în Germania, Cehia, la mai multe antrenamente, și atunci cheltuim mai mulți bani. Până acum am 3 câini duși până la cel mai înalt nivel – IPO 3 (câinele de pază și apărare – n.r.), toți au fost câinii mei. Pe unul dintre ei, o femelă, am vândut-o unui coleg din Brașov, a și participat la două campionate mondiale. În fiecare an participăm la concursuri, au fost zeci de concursuri și zeci de câini, nu le-am ținut socoteala. Nu cred că acoperim cheltuielile cu ce producem în meseria asta, dar investim în jur de 300-400 de euro pe lună, minim, când nu facem foarte multe deplasări. Câinii de concurs au un anumit regim, sunt ca niște sportivi de performanță, necesită îngrijire, alimentație și program special. Se muncește cu un anumit ritm, cu o anumită consecvență, nu poți să faci 2-3 săptămâni și apoi să îl uiți timp de două luni. Să fii în permanență pe drum, plecat de lângă familie, nu e ușor”, mai spune dresorul.

Orice câine poate fi dresat

Potrivit acestuia, orice câine poate fi dresat, chiar și cei învățați să atace, pentru că, spune el, marea majoritate a câinilor devin agresivi și din pricina nesiguranței proprietarilor, însă niciun câine nu va ataca dacă nu va fi provocat să o facă.

„Am fost mușcat de mai multe ori de câini agresivi, dar dacă nu te ferești niciun câine nu te atacă. Sunt situații destul de rare, dacă nu e învățat și te mușcă doar „nativ”, nu prea face ravagii, ciupește, te atenționează, dar nu te distruge dacă nu e învățat să facă treaba asta. Și cei agresivi pot fi dezvățați dar de cele mai multe ori proprietarii trebuie să facă treaba asta, pentru că marea majoritate a câinilor devin agresivi și dintr-o nesiguranță a proprietarilor. Câinele simte că e un potențial pericol în apropiere și atunci, dacă omul nu reușește să se echilibreze, preia câinele conducerea și încearcă să rezolve situația de criză, să găsească o soluție. Când mă despart de un câine sper de fiecare dată că nu va reveni chiar la programul pe care l-a avut, iar stăpânul va face ceva în continuare cu el, va mai exersa. Încerc să le dau și proprietarilor o anumită direcție și anumite sfaturi, ce ar trebui să facă în continuare cu animalul, dar de cele mai multe ori, sincer vă spun, nu prea îmi iese, pentru că marea majoritate sunt mulțumiți doar că a fost câinele la o pregătire, și se culcă pe o ureche”, explică dresorul.

„Cu cât ajung să-i cunosc mai bine pe oameni, cu atât mai mult tind să-mi iubesc câinii”

Bogdan Chirovan ne-a mărturisit că nu crede că ar mai putea vreodată să lucreze într-un  alt domeniu, fiind convins că dresajul canin este cea mai bună meserie pe care putea să o aleagă: „E complicat să lucrezi cu oamenii, din cauza asta am ajuns la câini. Am avut tot felul de firme, am activat în domeniul economic privat dar mi-a fost suficient, nu poți să muncești în țara asta cât trebuie să îți ia statul și e mai bine să stai liniștit, să lucrezi cu câinii, nu cu oamenii. Este foarte valabilă vorba”.

În scurtul timp cât i-am putut fi alături, dresorul covăsnean mi-a arătat cum se desfășoară o zi normală de antrenament, iar câinele lui, un Ciobănesc German în vârstă de doi ani și jumătate, pe care l-a cumpărat din Cehia, a fost bucuros să ne arate ce a învățat, deși încă se află la început. Atât de bucuros, încât, la un moment dat a uitat că se află sub comandă și mi-a sărit în brațe. 🙂

(Ioana Ardeleanu)

banner we radio