Ministrul Dezvoltării Cseke Attila a anunțat marți seară una din măsurile care vor fi prinse în ordonanța privind reforma administrației îi vizează și pe șoferii care nu obișnuiesc să-și plătească amenzile rutiere. Există două situații, a explicat ministrul.
„La reducerea perioadei de suspendare a permisului, cel care dorește reducerea perioadei va trebui să facă dovada plății amenzilor pe care le-a primit. Nu numai acea amendă, dar a tuturor amenzilor de circulație. Dar nu întră aici toate debitele la bugetul local”, a explicat ministrul.
A doua speță se referă la cei care nu achită amenzile.
„După expirarea a 105 zile de la constatarea contravenției, va interveni suspendarea permisului care se va face printr-o interconectare a MAI cu autoritățile locale.
Ministerul va fi înștiințat de către autoritatea locală că se poate ajunge la suspendarea permisului, pentru că nu s-a achitat amenda. Cetățeanul nu va trebui să predea permisul, dar în evidența MAI va apărea că permisul e retras sau suspendat. În momentul plății, în sistem apare că s-a plătit amenda, iar permisul nu mai e suspendat. Cetățeanul nu trebuie să facă nimic, statul lucrează pe acest sistem”, a explicat Cseke Attila.
Legea va intra în vigoare peste 6 luni, a spus el.
„Dacă considerăm că Ordonanța apare pe 1 martie, considerăm că pe 1 septembrie va intra în vigoare”, a transmis ministrul.
Cseke Attila a precizat că nu se face o condiționare legată de toate debitele la fondul local, ci doar de cele care vizează fapte rutiere.
Premierul Ilie Bolojan a explicat sensul acestor noi prevederi: „Doar 40% din amenzile rutiere sunt plătite în România”.
Cum s-a ajuns ca 60% din amenzi să nu fie plătite
Rata scăzută de colectare nu înseamnă neapărat că amenzile sunt „iertate”, ci că mecanismele de executare silită sunt blocate de birocrație, viduri legislative și lipsa de digitalizare.
Principalele motive pentru care un procent atât de mare de amenzi rămâne neplătit:
1. Separarea instituțională: Sistemul este fragmentat. Poliția Rutieră (MAI) constată contravenția și emite procesul-verbal, dar nu încasează banii. Sumele din amenzi se fac venit la bugetul local al localității unde contravenientul are domiciliul. Transferul informațiilor de la Poliție către Direcțiile de Taxe și Impozite Locale este adesea lent sau deficitar. Dacă procesul-verbal nu ajunge fizic sau digital în baza de date a primăriei de domiciliu, primăria nu are ce să execute.
2. Dificultatea executării silite: Primăriile sunt responsabile de recuperarea banilor, dar au instrumente limitate, mai ales în cazul persoanelor care nu au proprietăți sau venituri oficiale.De multe ori, procedura de executare silită pentru o amendă mică costă mai mult decât amenda în sine, iar primăriile mici nu au resurse umane să urmărească mii de debitori.
3. Contestarea în instanță: O metodă legală și foarte utilizată pentru a evita plata este contestarea procesului-verbal în instanță. Simpla depunere a plângerii contravenționale suspendă executarea amenzii până la finalizarea procesului. Din cauza aglomerării instanțelor, un proces poate dura 1-2 ani. Mulți speră fie să câștige pe vicii de formă, fie să tergiverseze plata până la intervenirea prescripției.
4. Prescripția: Dreptul statului de a executa silit o amendă contravențională se prescrie în termen de 5 ani (calculat de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost emisă amenda). Dacă primăria nu reușește să facă acte de executare întrerupătoare de prescripție în acest interval, datoria dispare.
5. Amenzile „fantomă” (Cetățenii străini sau diaspora): România are dificultăți majore în a recupera amenzile de la cetățenii străini care tranzitează țara sau de la românii cu domiciliul în străinătate. Deși există directive europene pentru schimbul de informații, mecanismul de încasare transfrontalieră este încă greoi pentru sume mici.
6. Munca în folosul comunității (Blocajul final): Dacă o persoană este insolvabilă (nu are bani, nu are bunuri), primăria poate cere instanței înlocuirea amenzii cu muncă în folosul comunității. Realitatea: Procedura necesită un nou proces în instanță. Chiar și după sentință, mulți contravenienți refuză să se prezinte la primărie pentru prestarea muncii, iar poliția locală nu are pârghii de constrângere (nu se mai poate aplica închisoarea contravențională, fiind declarată neconstituțională cu ani în urmă).
Concluzie: Procentul de 60% neplată apare deoarece amenda rutieră în România este percepută mai degrabă ca o „propunere de plată” decât ca o obligație certă, din cauza lipsei unei corelări automate între dreptul de a conduce (permis) și istoricul de plată al amenzilor (model utilizat în alte state, unde nu îți poți reînnoi actele sau asigurarea dacă ai datorii la stat).
