Specialiștii în neurobiologie și psihiatrie trag un semnal de alarmă asupra modului în care rețelele de socializare afectează dinamica familială, subliniind că limitarea accesului copiilor la tehnologie nu este eficientă dacă părinții nu își gestionează propriile dependențe digitale.
Conform cercetătorilor Anna Lembke și Andrew Huberman de la Universitatea Stanford, platformele de social media sunt concepute intenționat pentru a funcționa ca niște droguri, bazându-se pe intensitate și fluxuri nesfârșite de conținut care stimulează eliberarea de dopamină. Psihiatra Anna Lembke subliniază că asistăm la o „boală a sistemului familial”, în care părinții încearcă să impună restricții minorilor în timp ce ei înșiși manifestă comportamente infantile în raport cu dispozitivele electronice, transformând telefonul într-un „obiect de siguranță emoțională”.
Datele recente indică faptul că, în România, numărul utilizatorilor activi de TikTok a depășit pragul de nouă milioane, fenomenul cuprinzând toate generațiile, de la copii la bunici. Această absorbție digitală duce adesea la o deconectare profundă în interiorul căminului, unde membrii familiei pot împărți același spațiu fizic fiind, în realitate, în lumi virtuale diferite.
Pentru a minimiza riscurile și a proteja dezvoltarea neurologică a copiilor, experții recomandă o serie de măsuri concrete:
- Evitarea achiziției de smartphone-uri pentru copii până la vârsta de 13 ani și limitarea strictă a accesului la internet.
- Crearea unui „contract comportamental” sau a unei etichete digitale care să fie respectată de toți membrii familiei, nu doar de cei mici.
- Stabilirea unor intervale orare clare în care utilizarea telefoanelor este strict interzisă pentru toată lumea.
- Prioritizarea interacțiunilor față în față și a activităților fizice care generează stare de bine în mod natural.
Specialiștii concluzionează că legislația privind restricționarea rețelelor sociale nu poate înlocui prezența emoțională a părinților. Conform cercetătorului Daniel Siegel, copiii au nevoie de părinți disponibili, nu de părinți perfecți, deoarece atenția constantă a adultului este factorul critic care influențează dezvoltarea creierului celui mic pe termen lung.
